Dorul de nemărginire și fracția vieții

1.Dorul de nemărginire își caută fericirea în aventurile spiritului, sufletului și sinelui prin labirintul alambicat al vieții. 2.Dincolo de marginile lumii se întinde non-lumea, populată cu entități non-umane, iar între lume și non-lume există o barieră invizibilă, pe care o pot trece doar esotericii, profeții și asceții. 3.Când viața este o sărbătoare, să ne distrăm, să dăm drumul surâsurilor zvântând lacrimile, să umplem orizontul ființial cu entuziasmuri efemere. 4.Când existența virează înspre suferință, să-i opunem optimismul, pentru ca din înfruntarea lor, să putem să supraviețuim. 5.Fracția vieții poate avea la numărător fericirea și la numitor suferința, sau la numărător armonia, iar la numitor discordia, etc., și dacă fracția este supraunitară, atunci există un sens logic, plauzibil și verosimil, al vieții. 6.Dorul de nemărginire, încadrat în limitele finitudinii noastre, poate fi transpus în cuvinte ce pulsează frenetic, ca niște spoturi pe ecranul opac al vieții. 7.Dincolo de lume, dincolo de transcendent și dincolo de divin, se află nefiindul, care poate fi o nouă reîncarnare în ceva superior sau inferior, un purgatoriu, ca o lume suspendată între două dimensiuni paralele. 8.În spațiile non-ființării se pot deschide bolgii în care sunt aruncați avortonii, troglodiții și proscrișii. 9.La răspântii îți trimiți umbra într-o parte și lumina în cealaltă parte, și stai, aștepți și chibzui ce parte să alegi. 10.Cuvintele cu miez liric și gnomic nasc perle încastrate pe partea luminoasă a existenței, încorporând zorii ce se chinuie să iasă din supapa nopții.