Iubirea și lumile

1.Acolo unde lumina are mâini și poate să mângâie, unde întunericul nu mai urlă, căci i s-a pus un căluș genuin, apar din ce în ce mai multe chipuri fericite. 2.Sufletul este uneori o oglindă în care ne vedem sinele ce are fizionomia lui Dumnezeu, și se implică în spectacolul vieții, în care Creatorul este regizor, scenarist și arhetip. 3.În lumea cu țeluri derizorii, cu crezuri iluzorii, debusolată și dezabuzată, în care te simți singur, când ești înconjurat de resentimente, blam și atitudini de frondă, pentru a avea un însoțitor și un confident, îți creezi o clonă a ta, într-o echivalență existențială desăvârșită. 4.Iubirea conferă existenței mii de sensuri, unul dintre ele este fericirea de a arde calin în flăcări ce realizează catharsisul. 5.Iubirea acționează magic ca o vrajă și creează un basm feeric contrapus pe realitatea insipidă. 6.În ziua de azi nu sunt sclavi decât cei care vor să slujească și să fie oprimați, căci structura lor existențială este formată din onctuozitate, lașitate, nevolnicie și supunere. 7.Zburăm printre himere în căutarea iubirii sublimând trăirile și nu descoperim decât iluzii amăgindu-ne insidios, mistificând adevărul. 8.Adevărul își inchide ochii din fața unei realități pe care nu o mai suportă. 9.Lumile se împart în categorii existențiale distincte, în care intră oamenii în funcție de dimensiunile și structurile lor ființiale. 10.O lume este proiectată dincolo de nicăieri și își face din nimic fiind, o altă lume are ca reper obnubilarea, strângând în conținutul ei oamenii letargici, terni, lipsiți de vlagă și de energie și blazați ; una din lumi are ca sistem de referință compasiunea și toleranța și își extrage seva din iertările ce izbăvesc.