Întrebări existențiale

1.Fericirea intuibilă în curcubeul stărilor optimale, nu o putem să o scoatem la suprafață decât sub formele plenitudinii, bucuriei și bunei-dispoziții. 2.Mă întreb dacă timpul ne îmbătrânește, sau vârsta ne face bătrâni, dacă singurătatea ne desăvârșește ființa, sau socialul ne aureolează cu cunoaștere. 3.Mă întreb dacă păcatul este o plăcere, creând bună-dispoziție, sau virtutea acționează coercitiv asupra noastră, creând nimicul și blazarea în imanența ei. 4.Mă întreb dacă Dumnezeu crede în oameni, când îi vede cum se târăsc prin tina vâscoasă a neputințelor și slăbiciunilor crase, sau noi credem în Dumnezeu, și îl implorăm să schițeze destinul fiecăruia, purificat de zădărnicii, angoase, anxietăți și fobii. 5.Până la reîntâlnirea cu Dumnezeu, nălucile și ielele ne bântuie straniu și insidios memoria uzată de halucinații. 6.Oscilațiile omului, între negativ și pozitiv, între iluzie și adevăr, între eufonii și disonanțe, se înscriu în coordonatele existențiale. 7.Fluctuațiile omului, între irealul ce atrage prin simulacre și realul ce apasă ființa, ce-și caută subterfugii în creație, între tristețea ce creează plânsul interior și bucuria luminiscentă dezvăluind râsul calin, sunt definitorii pentru evoluția lumii. 8.Emoția încărcată cu febrilitate, frenezie și tumult în exces, influențează în mod negativ corpul. 9.Oamenii sunt prizonierii neputințelor lor, sinele nu se poate elibera de prejudecăți, păcate, vicii, rutine și spleen. 10.Spre deosebire de sine, care colaborează cu imanența, mintea colaborează cu spiritul, care o ajută din când în când, să sfarme lanțurile coercițiilor.