Arheologia emoțiilor

1.Unii preferă să danseze pe sârmă într-o viață în care au pus în exces riscul, invadând emoțiile puternice cu serotonină. 2.Unii sunt străbătuți de hazard, aruncându-se într-un gol pe care îl vizualizează într-un neant echivoc. 3.Unii au un ritm dinamic, trepidant și galopant, care înregistrează viteza deplasării prin existență. 4.Alții apelează la terapii, pentru a-și însuși la rece lecția supraviețuirii. 5.Alții fac din calm și răbdare responsabilități ontologice, și deviază suferința înspre o vanitate asumată și recunoscută. 6.Răscolim cerul ticsit de îngeri și demoni, și care se strecoară în suflet, pentru a scăpa de entitățile transcendentale supărătoare, cu ghearele unei entități cu care ne aflăm în conflict. 7.Facem arheologia emoțiilor, le sortăm, pe cele dinaintea vieții noastre le adunăm în neînceput, pe cele desuete le așezăm în reminiscențele unui eu care a ars. 8.Emoțiile inedite, după ce le-am sortat de alte categorii de emoții, le strângem într-o forță ce revitalizează existențialul. 9.Iubirea sacră nu este pervertită în senzual, lasciv sau carnal, se desăvârșește absorbind substanța esoterică a luminii. 10.Femeia modelată de idealul suprem și de principiile feminine supreme, este privită prin prisma iubirii pure, imaculate, căci fanteziile creează femeia perfectă, purificată de corpusculii urâțeniei și asimetriei.