Adevăr și minciună

1.Când adevărul se împleticește printre defecte de gândire, minciuna huzurește împreună cu simulacrele. 2.Corpul are o multitudine de oglinzi care reflectă fațetele eurilor, iar de la o oglindă la alta călătorește Dumnezeu, a cărui umbră acoperă planeta. 3.Mi-am împărțit ființa în părți egale, iar fiecare parte reprezintă o stare sufletească. 4.Mi-am înscris stările în cercuri, iar fiecare cerc are o altă realitate cu dimensiuni diferite, și-n fiecare realitate își proiectează substanța rațiuni diverse. 5.Sinele s-a dilatat până a devenit sferă umplută cu substanță divină, cu rol purificator al organismului. 6.Dacă am umple realitatea cu păsări, zborul nu ar mai avea niciun rost, dacă am avea aripi, nu am putea zbura decât în interior. 7.Dacă am fi perfecți, atunci greșeala ne-ar trimite în nefiindul a cărui materie este nimicul, dacă am fi veșnici, atunci ne-ar trimite în lumea non-ființării plictisul. 8.Lumina s-a divizat într-un infinit de idealuri, creând un micro-univers care dăruiește neîncetat ceea ce ne dorim intens de la viață. 9.Atunci când toate becurile gândirii se sting, prostia reverberează de la o cameră la alta a sinelui. 10.Când minciuna devine postulat și se aplică în societate, adevărul se preschimbă-n parazit închis în sfera erorilor, ce flagelează o minte obtuză.