Doua suflete

Iarna ,zapada deseneaza litere inghetate in zidurile care le ridicam impotriva invaziei oamenilor asupra citadelei singuratatii.De aceea noi,poetii, avem doua suflete,spre deosebire de ceilalti care au unul singur sau nici unul : un suflet tainic,ascuns,necunoscut de nimeni, si un suflet social ,afisat in relatiile umane.Ne impartim fiinta in doua, o parte plina de ardoare pe care cautam sa o cunoastem prin efervescenta spiritului care-si arunca entitatile in spatiul launtric unde se ascunde misterul existential, si alta parte necautata in care ingramadim lesturile si negativitatile noastre, peste care stapaneste frigul nimicului ontologic. Invizibila ca o frica este temerea ca eul, indivizibil cu sine insusi, nu s-ar putea imparti in ceilalti, ramanand pururi incarcerat in el insusi. Fariseii,ipocritii iubirii poarta semne ascutite pe trup- stigmate sociale- in care dragostea sincera se poate taia.