Înțelepciune și talent

1.Omul puternic se descurcă singur prin păienjenișul relațiilor sociale și își impune punctul de vedere ca un postulat personal printre erorile de judecată. 2.Privesc cu circumspecție oamenii și încerc să mă regăsesc în ei, însă natura mea interioară suferă în contact cu devălmășia și paragina firilor. 3.Dacă aș cunoaște profunzimile urii, nu m-aș înspăimânta atât de schimonoselile în van ale bestiilor cu chip de om, ci de tăcerea în spasme pe care o generează abisul ei. 4.Consumul de energie psihică determină o transpirație a gândirii ce arde axonii dezaxați ai deprimării. 5.Să te abții de la vicii este ca și cum ai ridica abstinența spre apoteoza ideii de catharsis. 6.Părerea proastă pe care o au ceilalți despre tine provine nu atât din exacerbarea defectelor și împuținarea calităților, ci din necunoaștere, invidie și dezinformare. 7.A prețui Binele, înseamnă a disprețui Răul. 8.Înțelepciunea e o virtute a integralității : e capacitatea spiritului de a locui clipă de clipă fiecare parte a corpului și disponibilitatea corpului de a se lăsa locuit – fără intermitență – de un principiu superior. 9.Talentul nu e înțelept decât dacă știe să vindece, iar înțelepciunea nu e eficientă decât dacă știe să descânte. 10.Dacă ești om de cultură întrebarea care se pune e cum să trăiești cu o asemenea calitate, ce statut existențial poți căpăta ca intelectual, cum te vei mișca în lumea ta ca purtător al acestei etichete.