Credința în iubire și adevăr

1.Mințile se trezesc din lenea impusă de dogma dictatorială. 2.Primul drept al omului e acela de a gândi liber, neconstrâns de alte legi decât cele ale Adevărului, Dreptății și Demnității. 3.Credința va merge înainte, înlăturând erorile religiei și dezvăluind Iubirea între semeni. 4.Să nu visezi urât, să faci din Speranță – albul Iubirii, să faci din realism o umanitate a Binelui, să faci din Voință o muncă asiduă a Spiritului, să nu imaginezi din ilogică dezastre ale firii, să nu inventezi minuni ale Absurdului, să nu te gândești la viitor cu gânduri negre, când prezentul este problematic, să nu visezi la mărire , când lăcomia degradează și dereglează sinele, să faci din puterea încrederii în sine o realitate concretă. 5.Omenirea trăiește în planul responsabilității și coerenței și nu în planul ideilor iluzorii și al viselor deșarte. 6.Încorsetarea psihicului omenesc în iluzii și crize morbide trebuie remediată prin efortul lucidității și al spiritului dreptății. 7.Principiile adevărului și ale logicii, concepțiile umanismului înlătură vorbele aiuristice și inepte, organizând societatea într-o armonie a Binelui. 8.Adevărul destramă Dumnezeul imoralității și eliberează corpurile de vicii, păcate și tare. 9.Munca înnobilează crezul în bine, frumos, demnitate, iubire și distruge letargia, apatia, lenea, atât pe planul realității, cât și pe planul imaterial , al gândirii. 10.Să credem în semeni, în Dumnezeul puternic, atotștiutor și fără erori, într-o Trinitate ce dăruie lumina în minți, veghează atent comportamentul omului și înlătură deprinderile josnice, delăsarea, ura, minciuna, prostia și desfrânarea.