Armonie și discordie

1.Bulversarea psihicului se dizolvă în luciditate și concentrare, în timp ce dezechilibrul dispersează gândurile într-un haos guvernat de halucinații. 2.Bugetul modestiei a trimis lăcomia în purificare și i-a prescris un regim de abstinență. 3.Configurarea noului mutilează desuetul, își extrage din el continuitatea și experiența, îl reciclează, iar resturile inutile le aruncă la gunoi. 4.Adevărul are de partea sa dreptatea și cinstea și împreună construiesc în om armonia, pe când minciuna are ca aliați interesul personal și parvenitismul, infestând sufletul cu discordie. 5.Intransigența se oțelește în jocul serios al gândirii cu consecvența principiilor și planifică viața în etape marcând demersuri austere.Pentru omul intransigent evenimentele sunt examene pe care trebuie să le ia, norocul și-l construiește pas cu pas de judecata imparțială, iar reușita este pentru el o licență a gândirii. 6.Formele abstracte ale neputinței se destramă în conținutul concret al voinței, ce absoarbe haosul prin care se mișcă blazările și depresiile și îl transformă în armonii ale logicii și controlului de sine. 7.Amnezia scormone prin subteranele uitării în căutarea amintirii ce geme strivită de structurile materiei formate din gânduri vide. 8.Oscilând într-un interval gol compus din amintiri moarte, memoria se resoarbe în gânduri vide atinse de devastare și supune subconștientul unui supliciu de crize ale pierderii identității. 9.Intelectualul absoarbe erudiția din materia tomurilor și creează o lume de iubiri ce dizolvă non- ul urilor ; extrage din cărți experiența din care face o pozitivitate amplificând progresiv substanța pro- urilor. 10.Incultul distruge cu inepții axa ființială și poleiază involuția cu o rugină a gândirii, în timp ce inteligentul urcă coerența într-o piramidă existențială, ce secționează pragmatismul în punctul unei logici dialectice.