Non-fericirea

Non-fericirea implementează disperarea sub forme multiple, degenerând în resemnare și determină întoarcerea sănătății înspre boală afectând metabolismul generând disfuncționalități. Eroul non-fericirii omagiază negativul ce plagiază depresia cu putere nefastă distrugătoare de elemente umane adunate într-o matrice de groază. Non-fericirea experimentează pe pacient serurile nocive ce induc în corp o alternanță de căldură ilogică și frisoane puternice. O percep ca pe o energie negativă străină de sinergie inducând în organism haotică urgie. Non-fericirea scoasă din tenebrele psihicului morbid și aruncată în om cu o forță sinistră, mă îngrozește când o văd pe fețele pe care umbrele și fantasmele se joacă între ele. Non-fericirea cumulează energii eterogene, unele telurice, altele de origine extraterestră, aduce cu o femeie stricată ce pozează goală decepțiilor extreme, impregnată cu mizerie crasă. Non-fericirea descinsă din roiuri de pâcle, descătușează efectele negative acoperite în racle, eliberează din cripte strigoii care pătrund în bolnavul cu fața îndreptată înspre nefiind. Deznădejdea cruntă o putem suporta prin voința ce-și impune autocontrolul asupra emoțiilor în derivă și are formele asimetriilor desfigurând armonia ființei ce coboară pe panta descendentă a existenței, acolo unde halucinațiile stau împreună cu macabrul. Cuvintele aristocrate sunt descompuse de limbajul non-cuvintelor caracteristic non-fericirii.Aristocrația non-fericirii defăimează corifeii deznădejdii cu glasul prorocirii nefastului. Un lord se îmbracă cu peruca non-fericirii și vorbește locvace despre fericire, însă îi vine greață de minciuna alterată și vomează non-fericirea în fața unui auditoriu prin care mișună funebrul. Non-fericirea este utopia vieții, inversul logicului, antiteza sănătății, se întinde ca un falanster format din negativități. Fațetele ei sunt mânjite cu mâzgă și tină vâscoasă, iar sunetele gâlgâite pe care le scoate au sonorități disonante care zgârâie timpanul unui om sănătos. Gravitația non-fericirii strivește oamenii casanți și zgrunțuroși, deveniți astfel din cauza emoțiilor corozive. Non-fericirea are dioptrii maladive prin care bolnavul percepe realitatea intermitent, interferând cu anormalitatea. Non-fericirea comprimă starea de bine și dilată suferința până ce capătă dimensiuni galactice. Non-încrederea în potențialul personal stabilește non-sensuri crescute piramidal între temperament divizat de dileme și caracter diluat de incertitudini existențiale și oferă non-fericirii pretextul de a-și extinde marginile. Oamenii puternici își diluează non-fericirea până ce se volatilizează, își cultivă individualitatea în irizări de vanitate nimbând formele calității.Stăpâni pe ei însuși, dețin forța pozitivă de a schimba non-fericirea în ceva suportabil și fac din oamenii slabi instincte vasale. Non-încrederea în travaliul spiritului ce-și încordează intelectul destinzându-se prin eliberarea gândurilor, generează reacții psihice adverse cu influențe nefaste psihedelice creând non-fericirea în fază incipientă.Minusul creat de non-încredere scade asimptotic vederea opacizată de corpusculii non-fericirii înspre minus infinit, prefigurând calamitatea unui bolnav încercuit de negativități.