Întrebări existențiale

1.De ce spațiul ființării este populat cu umbre cu irizări de neant, când fericirea râde dincolo de imperceptibil și doar unii au forța stenică de a o absoarbe în mintea deschisă noului și inovației ? 2.De ce bucuria de a percepe mediul înconjurător este opacizată de tristețea dinlăuntru ce are drept cauză neconcordanța sau asimetria dintre armonia generatoare de liniște și echilibrul creator de calm și stăpânire de sine ? 3.De ce distracția ca un joc fascinant între intelect și ludic își diluează sensul benefic prin apatia de a lăsa hiatusurile să te cuprindă în totalitate, degenerând în spleen și în timp mort (când nu faci nimic). 4.De ce întrebările existențiale se întorc în mintea reflexivă golite de răspunsuri, a căror crustă este alcătuită din incertitudini, îndoieli și necunoașteri ? 5.De ce satisfacția provenită din activități incitante se reîntoarce în insatisfacții crescute din morbiditatea psihicului rupt sau sfâșiat la unii de crize repetate de depersonalizare ? 6.De ce creația cu sensurile ei înnobilatoare a degenerat în increație cu cohorta ei de fantasme, elucubrații și halucinații, a căror materie amestecată a creat monstrul ascuns sub masca surâsului și a purtărilor condescendente ? 7.De ce dorul de verticalitate își surpă substanța afectată de orizontalitate și cade în abisul prin care colcăie neputința, mărginirea și nimicnicia ? 8.De ce iubirea ia aspectul frigidității și repulsiei carnale, când ipostazele ei au ca materie estetica formelor, profunzimea frumuseții irizând în nuri și pasiunea exacerbând simțurile în căutarea extazului ? 9.De ce ura colonizează toate spațiile fiindului și-și clonează în om similitudinile ei : disprețul, invidia și îngâmfarea ? 10.De ce erudiția formatoare de intelectuali se încovoiază sub apăsarea vulgului incult ce-și face din prostie axă existențială, când substanța ei efervescentă ar putea transfigura omenirea ?