Poezie
acea iarnă
1 min lectură·
Mediu
ce ascultători stăteau fulgii
parcă beți
în șanțurile din palmă.
sughițau și se topeau
mă ascundeam de aer în zapadă
omătul mă pișca
ne luptam în ringurile de bătaie făcute
în îngerii de zilele trecute
ce au forma spatelui meu
îmi ridicam mâna
și vântul era ca plapuma rece de pe pat
înainte să intru în ea
cu degetele simțeam deja
că pot răcori o plajă întreagă
îmi puneam acea căciulă cenușie
brodată special pentru iarnă
cel puțin asta îmi plăcea să cred
cu acest gând mă încălzeam de fapt
m-am pus pe sanie
mi-am pus sufletul lângă mine
și alb îmi intra până-n oase
044767
0
Mihaela