Te duci și viața ta de suferință dură,
N-or să te urmărească în noua viață,
Ochi-ți sunt înlăcrimați și fără armură,
De suferință în a ta ființă.
Or să te urmărească peste tot,
Și nu este
Fac năzbâtii și tot felul de lucruri ciudate,
În care nu am crezut că am să le fac vreodată,
Sunt tânăr și merit de-a încerca ceva nou,
Și să-mi placă și distracția să fie prima
Ceea din
Versuri goale cu rimă tare le-am scris pe un părete,
Și cu tencuiala atît de albă de mare bătrînețe,
În camera întunecată cu ferestre vopsite,
În culoarea celor trei culori acoperite,
De
Creanța unei nopți de vară cu cerul atît de negru,
Aerul călduros ca focul amorului cu ideal foios,
Dulce iubirii unge inima ca dorul de astru,
Cu mierea de albină din stupul cel cuvios.
Femeie
Lumea a saracit, iar cerul s-a mai imbogatit cu o stea
O stea pe care ne-a rapit-o mult prea repede
S-a mutat pe o stea si ne-a parasit la doar 50 ani
Acum intreaga planeta il plange cu jale
Afară-i toamnă și este frig,
Și frunzele multicolore cad din pomi,
Parcă sunt niște fulgi de nea.
Lângă un pom înalt zăresc pe cineva,
Era o femeie măruntă de starură,
Avea părul cărunt și
Poezia este oglinda poetului cu-un ghid de imaginatie,
Strofele vor curge rand pe rand cu un soi de divinatie,
Rimele patrund cu un foc adanc si-un miros de geniu,
Cu povesti de viata cu bune si
Haideti cu toti sa ne adunam pe Aleea Michael Jackson,
Si sa fim imbracati eroic ca regele muzicii Pop,
Sa luam in fiecare mana cate-o lumanare,
Sa stam cu mainile ca si cum am fii pe cruce,
Si
La al tău mormânt sfânt acoperit cu multe strofe de poezie de admirare,
Și cu flori albastre ca cerul din fiecare dimineață când luceafărul răsare,
Puritatea sufletului tău le-ai transmis prin a ta
Dansul romantic trebuie să-nceapă,
Și trebuie simțită adânc fiecare clipă,
Muzica se aude, picioarele se mișcă,
Ca la balul cu prinți și prințese cu mască.
Trebuie s-o conduc,
În tango-ul
Afară-i noapte și căldura verii zace adînc,
Pe mahalaua unde stau tovarășii tăi de banc ,
Străzile sunt curate și lucesc ca și stelele nopții,
Și te face a te simți într-o lume a
Iubirea pe care ți-o port nu are nici un preț,
Nu mă înțelege greșit, că iubrea-i sinceră,
O bucată din a mea și cu una din a ta,
De la amîndoi se face inima iubirii noastre,
Cugătările din astă
Cerul construit prin cuvintele tale,
La versurile tale se află steaguri albe,
Care sunt și vor fi monumentale,
Și îngerii își lasă scris purele vorbe.
Păunescu a plecat dintre noi - cel
Onorabile părinte, iubite tată ești idolul meu în viață,
Îți spun cu mîna pe al meu suflet de copil, tată,
Să mă lași să mă mîndresc cu tine și îmi e drag de tine,
Știu că, tu mă iubești la fel ca
Iar prin cerul albastru brăzdat de stele,
Te-ai cufundat în nori și cerurile mele,
Mirosul tău m-a fermecat îndată,
Sunt polenul tău de floare rafinată.
Grămădești cu miros de floare
A scrie o poezie și să o postezi pe site fără armură,
A fi un epigon la început de drumul spre literatură,
Poezie este copiată și postată pe un alt site de specialitate,
Și ești acuzat că l-ai
Pe urmele lui Eminescu,
E glasul poemelor sale,
Ce din ele ne-am ales cu
Cu operele lui literare,
Ce viața ne-a cuprins-o
De puritate și de amor,
Ce pe Veronica ai iubit-o,
Dar de tine ne este
Afară-i atât de rece și ninsoarea de nea,
Stă.
Șuietul vântului scoate sunete aiurea,
Urât.
Fulgi de nea încep deodată a cade,
Brusc.
Sunt mari și frumoși pentru grade,
Reci.
Mă așez
Lacul albastru oglidește razele soarelui,
Cu legănatul razelor ultraviolete abstractului,
Și printre ramurile codrului de freamăt,
Și privesc timorat în pădure blestemat,
Gheață mi-se face pe
Iubite poet ai plecat în lumea ceea fără durere,
Ale tale poeme s-au îmbrăcat în doliu de durere,
Chipul poeziilor tale sunt triste că ai plecat în etern.
Focul eternității arde pentru imnul tău
Vreau mai mult de la viață,
Mai mult decât aceasta,
Ce facem noi oameni -
Într-o planetă plină de răutate ?
Oamenii vor de la viață,
Iubire, bucurie și-o viață bună,
Decât să vezi crime
Domnitorul Mircea cel Bâtrân,
În Þara Românească-i stăpân,
Cu Imperiul Otoman fără antract,
Trece dunărea într-un mare impact,
Cu fruntea unei forțe însemnate,
Bazându-se pe armata cât o
Poeme de artă,
Ca și-o hartă,
Din țăriile lumii.
Ca și ale tale, a literaturii,
De altă dată,
Și acum ori niciodată.
De pusă-n ramă,
Cele de aramă,
Filozofia ta de lege,
Așternută pe hîrtie
Când amintirile nu mai pâlpâie,
Lăsând urme în a noastră odaie,
Cu line picături ale gândirii absolutului,
Pare doar un cutremur al pământului.
Ochii, mâinile ne sunt o parte de amintire,
Ca
RC