De vorba cu mine

Flori albastre ratacesc absurd

Printre paduri de stihuri adumbrite

Cu contururi rectangular infasurate

In paratraznete zglobii

Cristaline reverii nu isi pot opri sangerarea

Alunecand in tenebrele unui infern

Captusit cu iluzii de neant

Demonite zambesc senine mestecand rujul

Cu lacrimi pogorate inexplicabil

Din aerul zambilelor preschimbate

In printi de clestar

Cu podoaba de iasomie incununand

O palma de broasca testoasa care si-a vandut carapacea

De mai multe ori pe altarul

Genunilor surazatoare cu dinti de creta invederata

Aranjandu-si coroana de azbest inflorit

Ratacind inexorabil in mari respirand doar aerul curat al balenelor

Intruchipand un balet abstract pe butucii

Creionati cu focul izvorat din ciocnirea a doua secunde

Pe o strada cu sensul unic sters si ademenind

Sirene cu sanii micsorati de vibratiile absurde

Ale nisipului transformat in interjectii subtile

Pleznind ochii senini pe care isi facusera cuib

Randunele cu aripi de patimi zburand inefabil

Spre taiere ceremoniala pentru manierea zeilor

De carton sustinand o lumanare aprinsa in amintirea desertului

Inflorit chiar de dimineata

Si arat cu pulbere de zane

Aripi de soapte se afunda

In imbratisarea himerei blande si dezbracate

Care se joaca in parul chinuit

Si dezmiarda inventand amintiri

Punand sarutari pe ranile fatale si netransmisibile

Stergand lacrimi fara manusi

Si binecuvantand pasarele de sperante

Daramand portile abisului

In care s-au ratacit catacombe nevinovate

Au imbatranit stamine revoltate

In care stau ca pe un tron falic moscraciuni

Inviind Yin si Yangul Durerii si Iubirii

Care vor muri din nou pentru pacatele tuturor si ale nimanui

Si dupa aceea am clipit…

Daca viata merita traita, atunci eu nu merit sa traiesc…

Atata droguri de vanzare si eu nu voi fi niciodata in stare sa-mi procur doza mea de nepasare…