***

focul viu ca o nălucă se-afundă în măruntaiele nopții din întuneric doar frigul năvalnic mă înconjoară cu vedenii nesfârșite și frunze moarte mă acoperă dezvelind cărări uitate spre niciunde ecouri tresar în noapte și urlă la luna rece (mi-i dor de ea deși este aici) și vocea depărtării iar mă cheamă pletele-i flutură în vânt...