Despre autor
RSRaoul Savos
@raoul-savos
0 urmăritori
n. 1979, Noiembrie, Cluj - Napoca
Liceul Tiberiu Popoviciu Cluj - Napoca
Universitatea Babes - Bolyai Cluj - Napoca, Facultatea de Matematica
Academia Romana, Bucuresti
Debut literar: revista Tribuna, 1997, Cluj - Napoca
Concursuri de creatie:
* Premiul I la concursul national de creatie ¨Tinere condeie¨, sectiunea eseu, teza: ¨Arta sinuciderii la Soreen Kierkegaard¨, 1998
* Mentiune speciala la concursul national de creatie ¨Tinere condeie¨ sectiunea poezie, 1997
* Premiul III, Concursul national de creatie literara ¨Excelsior¨, 1997
Interese:
- Literatura inter si postbelica
- Curentul muzical minimalist (compozitori precum Henryk Gorecki, Arvo Part, John Tavener, Philip Glass)
- Inteligenta Artificiala: Invatare automata, Metode statistice aplicate in Prelucrarea limbajului natural
- Data mining
Vezi profilul
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pina la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Deosebita!
O sa vina toamna!
Cuvintele s-au inecat cu vinul,
Cum spune si titlul poeziei stanesciene, aceasta emotie de toamna, sugerata de vin, profunda imagine a contopirii cuvantului (poate cuvantul primordial?) cu vinul, un amor bahic, ducandu-ma cu gandul la o betie de cuvinte...
curg stelele pe strazi,
din oameni visele
se rup
copiii din cantece
Aceste versuri (poate daca ai renunta la virgula din primul vers ar fi si mai clara imaginea) atat de usor interpretabile, cu (cel putin doua) variatii, tocmai modul in care te joci cu versurile lasa libertatea cititorului de a le percepe dupa bunul plac, in orice caz, in ambele variante, imagini unice si care pe mine cel putin ma doboara.
O sa vina frunze spre noi. Multe!
O noua sugestie a toamnei, un fel de leitmotiv sugestiv, un mesaj subliminal si un apel la simtire.
Rauri de lumina albastra plutind
dedesubturile inimii
se inalta luna.
Aceste versuri surprind complexitatea a doua subiecte deosebite si deosebit de valoroase pentru firea sensibila a omului: natura si iubirea( noaptea si sufletul, inima si cerul). Atat de multe in atat de putine cuvinte!
Padurea e fara noi!
Acesta mi se pare un vers genial, o chemare, un apel la \"constiinta\" sufletului sensibil, poetic; parca vad o reintoarcere in masa la inceputuri, la natura, fara zgomotul urbelor si poluarea de rigoare.
Va veni toamna!
Zeii au ramas singuri,
Iubirea s-a scumpit din nou.
Un accent de modernism in aceasta poezie, o luminare a tonului...nu as putea spune sumbru, mai degraba tomnatic, insa nu in sensul unei amortiri intelectuale sau sufletesti, ci in sensul unor noi simturi, re-trezirea acestor simturi aramii, autumnale.
Mi-e teama ca n-am sa te mai vad
uneori...
O frumoasa concluzie, chiar si pentru Nichita Stanescu!
Deosebita!