Ramona Rusenescu

Am dureri ca de facere, copilul rămas de atunci în mine, mereu slab, fără nume, se zvârcolește-n somn și mă iartă. Ești o mamă bătrână, îmi spune, n-ai sân dezgolit, ca pe tavă stau anii

Ninge sunt sub nămeți și accidente rutiere, plicul trimis se-apropie vertiginos de tine prin vămile-mpletite în firul gros de străinătăți meschine. Mai trag de un șiret la gheată să slobod

Rămași în burta Calului Troian, că-s alții mandatați în față, armurile Nike atârnându-le greu pe brațe. Aruncați în pariuri sau dovedindu-și măiestria la bursă. Redutele-s croite strâmt cu

Am marea rămasă prin mine, epave cu cești amorțite la un mic dejun sub corali, degetele imponderabil răsfirate îți mângâie ochiul tău lipsă de pe când făceai piraterie cu trupul meu. Era

Mi-e bine și mi-e teamă orice secundă are o urmare, subțiate gesturi, de parcă-am exista, cerșim împreună mereu o minune. Am senzații de trenuri despicând gări. Te-am adus fugar cu spatele

Deschide-mă cu iarba fiarelor. Golește-mă de cuvintele rămase în impas de zâmbetul spânzurat la intrare de corida muștelor cu întunericul. Închide-mă pentru duminicile cu boabe blonde de

De m-aș putea numi Kati, cu accent pe i, să te prind în orașul roz cu balcoane în foc împletite și terase îndulcite de sud, alături de \"un cafe nomme desir\". Aș ști acum să-ți întorc

Mă sprijin cu gândul de tine, în suflet se face târziu, pornesc păsări spre marea încercare a drumului, mușcatele se ofilesc până la os, este toamnă. Pe trupul însetat de miere calci cu

Va fi atunci toamnă pe sfârsite lumina scobind cu râvnă scoici. Mă vei striga să-ti împăturesc orgoliile să-ți dezinfectez rănile de stânci să-ți nasc copii-ciclopi printre cucute. Voi pune

Luna făcea parte din bunurile noastre comune. Jumătatea mea împădurită cu sfinți, a ta, cu răni de la scoicile verii. Acoperă ușor craterul de ceață, cuiburile fac aripi din nou.

Crestată în lumină, oglinda te uită, desculță mă scufund în somn. Ca o monedă pentru dorințe aruncată în Vistula. se făcea că am un braț în jurul umărului

fiind ciudatul meu anotimp și fiind singura mea plantă de suflet încerc să te cuprind într-un haiku surâzând îți arunc la picioare silabe cinci, șapte, cinci zaruri de-acum cu

Sunt mai bogată cu un vis. Sunt mai duioasă c-o tăcere. Sunt mai înaltă cu un cer. Sunt mai adânca... De azi sunt mai fierbinte și mai albă. De azi sunt mai curată și mai tandră. Am început

În jarul ceasului ce trece merg în genunchi, luptând a pândă, să nărui gestul tău cel rece într-o domnească lume blândă. Suav o frescă să-ți pliez pe-al tău obraz ce trist mă

Cu rochia udă stau ghemuită-n buzunarul tău. Cu copci puse la vise, atunci, la \"urgență\". Mă lăsasem dusă de val, ar fi spus. Nu era decât un bal de absolvire al celei mai ciudate școli

Eram numai auz și acest halou al glasului tău el, singur, îmi umplea tăcerea. Hoinăream cu așteptarea înnodată la capete, presăram plaja cu trupuri abia ieșite din iarnă, și-mi așezam

Mă antrenez demult pentru această fugă ce-mi promiți că se va sublima în zbor. Vom pluti peste reliefuri mate, din trupuri încolțitele noastre aripi vor scrie cercuri olimpic luminate. Vom

Turnirul era pe sfârșite, caii nechezau cu fălcile strânse, copilul uitat neînțărcat își demola alfabetul în joacă. Confortul oferit de tine se măsura în metri pătrați de gresie lucită

Iubitule, mi-e portul pe-o mare inca necladita. Corabie ma simt, cu-nalt catarg plecat sa tintuiasca ceruri, sa cate, deci, lumina dezmierdului stelar. Ma ia atunci cu grija, ca pe-o

Mă tot îmbiu la abstinență de când s-a potolit durerea și n-am pe spate joc de bici. Petrec doar lunea la amiază și trag cu sete din urzici.

Eram cu fata-ntoarsa pe drumul alb de sare cu vase penduland. Eram de-a dreptul tandra, cu gestul pregatit, cu gura lunecanda pe dunga de la dig. Pe locul pus deoparte de mana unui

Nu-mi trebuie decât clipa tentacular zbătându-se pe plajă, pe plaja scânteiândă de un miros de soare. Nu-mi trebuie... doar clipa părând a fi o coaptă și caldă așteptare ce-și ține strâns

Bunicul avu o inspirație ciudată, făcu o casă pe fântână, sau invers... apoi doi nepoți. De aici se-aud clopote mugind, trocul se face vin pentru benzină si singurul oftat e luna pe

Încă îmi rănesc palmele prin colecția de roci sticloase, pe masa din curte dulcețuri se-mbie la iernat, via se stoarce sub talpile tale - teasc tandru. Răsfir colecția de