La o cafea cu lapte

Ninge sunt sub nămeți și accidente rutiere, plicul trimis se-apropie vertiginos de tine prin vămile-mpletite în firul gros de străinătăți meschine. Mai trag de un șiret la gheată să slobod drumul să te-ncolăcească într-o spirală lentă de amor felin. La o cafea cu lapte, la zahăr pe fereastră, astept un zburător... doar ciorile revin. Prin usa larg gonită de spațiul desfrunzit lupi albi fac tur de-onoare la focul din cămin. Și mușcă zimții iernii piliti de neîmplinire din blândul cristalin. Din vocile vitralii zidite in zăpezi mai calca doar pianul pe clapele lui verzi, sonorizând aievea minunea de-a te știi întins în adormirea iubirilor de-o zi.