Poezie
Urme
1 min lectură·
Mediu
Am numărat mii de ore în urma ta,
Iar nuanțele de gri au devenit lumină
Când am scăpat printre degete timpul nostru.
Știai că nu am mai îmbrățișat noaptea?
Că nu am mai spart nucile de blestematul zid
Pe care l-ai ridicat între tine și ceilalți?
Că nu am mai lăsat sunetele să se lovească de mine?
Că am uitat că îmi e dor?
Pentru o clipă am șters sentimentul de lipsă
Și am scris cu sângele ce țâșnea din mâini,
“Maktub”!
De ce încă sculptez cu dalta-ți
întunericul?
Dacă aș vrea tăcerea, aș tăcea
Și dacă aș vrea să încep ziua singură
Aș pleca…
Dar...
Atavic....
001855
0