Expiram un gol plin de lumină

poem privit prin sfera filozofică redă starea trupului prin cele două puncte alb-negru,interiorizare-exteriorizare, gol-plin,inhalare-expirare

\"inhalam în plămâni
aerul negru
al pereților mei
și expiram în ochi
acel gol plin de lumină.\"

citit cu plăcere
teodor dume,

O poezie construită frumos, o poezie cuminte, atmosfera între lumină - umbră. Ce m-a atras? Acel

„în ochi
acel gol plin de lumină.”

Piciul

Teo,
Iti multumesc pentru comentariul tau,de fiecare data prezenta ta este realista si la subiect.
multumesc!

Piciule,
ma bucur pentru ca ma citesti,si mai stiu un lucru, ca tu ma citesti si ca imi esti un prieten apropiat sufletului.
multumesc de trecere..te mai astept.

Cu respect,
Radun

imbratisarea cu tine insuti aduce a solitudine, mi-a placut palparea raspunsului, aici verosiml, inhalarea cu aerul negru al peretilor mei:), peretilor mei(super)
mcm

O poezie sincera scrisa in momente de singuratate. N-am nimic impotriva acestor poezii mai ales daca sunt scrise bine asa cum este scrisa aceasta dar imi doresc sa citesc si ceva optimist. Toti scriu doar cand sunt cufundati in adancul dorintelor neimplinite. Scrie ceva cand vezi soarele rasarind.

esti pentru prima data pe pagina mea, motiv de bucurie pt.mine.
multumesc de trecere si semn,mai ales pentru cuvintele frumoase...
am sa scriu si despre soare,atunci cand simt:))

Cu multa stima,
Radun.