Prima întâlnire cu tot ce n-am putut atinge sau singura parte a vieții mele .
Așteptam să mi se închidă ochii. Niciodată nu crezusem că libertatea ta mă va scoate din minți. Astea au fost primele cuvinte pe care i le-am zis, zâmbea lasciv fumând aceleași țigări cu care nu eram
RARaducu Bogdan AdrianText cu otavă.
O liniște antagonică și o picătură stranie din dușul pe care doar ce l-ai închis. Când s-a auzit ușa trântită am simțit o adiere nouă care mi-a amintit de aceeași tu, cea pe care n-am recunoscut-o
RARaducu Bogdan AdrianVis cu fericire.
În noaptea iernii încete și calme, cineva aștepta. Nu știa cum ajunsese acolo, probabil alesese să uite, dar nu asta conta. Strada din față era una mica și pustie, ușori fulgi se perindau prin lumina
RARaducu Bogdan AdrianVis3
Coboram în vis; am ajuns în locul în care ploua, iar eu mă udam încet până la piele și nici nu găseam vreo mașină pe străzi sau măcar un refugiu mic al unei clădiri neînsemnate, doar doar evitam
RARaducu Bogdan AdrianDespre ras ca prietenul Bergson
Mi-am imaginat sfarsitul de un milion de ori. Totul pornea de la tablou,obiectul peste care si-a taiat parul prima data intr-un acces de nebunie, l-a lasat acolo sa putrezeasca in timp. Tabloul era
RARaducu Bogdan AdrianMormantul meu de argint
Saream din vis in vis fara sa mai stiu cine sunt. Voiam sa vad daca exist, am ales sa cad pentru mica sansa de a gasi lumina de la capatul intunericului, el care mi-a adancit sufletul intr-o durere
RARaducu Bogdan AdrianVis2
Spre dimineata, ma intrebam daca s-ar putea sa fiu mai naiv decat eram pana acum. Da, puteam sa fiu, iar asta ma umplea de nervi ca un rau dupa ce ploua foarte mult. Cat am trait pana acum mi-am
RARaducu Bogdan AdrianVis1
La intersectia strazilor 18 si 19, toata lumea vedea un tanar care nu facea nimic, statea la semafor, dar niciodata nu trecea, indiferent de culoare. Dupa un timp, oamenii nu mai erau asa interesati
RARaducu Bogdan Adrian