radu vlad-constantin

SPASMELE DEVENIRII În ochii mei goi se vede focul din vatră Îmi încălzește cămara plină de cruci La căpătâi, mama, suspinând printre lacrimi Mă întreabă întruna : Unde te duci

EVOLUÞIE Văd flori Atingând turla bisericii Sugrumând-o Flori imense Ajungând până la tălpile zeului Gâdilându-l Flori gigantice Cucerind

PEȘTERA Am lacuri în lacrimi tristeți stătute ca o noapte-nfundată pe sălcii curg rechinii un colț de dinte mă mușcă de falcă. am peșteri în lacrimi ursite cu năduf de

Gelozie În pântecul Lui plâng însingurat. Dumnezeu își cheamă îngerii punându-i să mă îmbrățișeze. Când M-a întrebat cum mă simt I-am răspuns din pântecul îngerului

Pe pământ Pe pământ domnește bezna sufletelor adormite Se aude noaptea cum se pierde-n nepăsare Pe pământ îmi port și trupul și păcatele-nvechite Tot aici se nasc și zeii însetatelor

Starea de stână Să mă nasc pe vârf de munte La poale de pin învelit cu natura Să mă picure roua pe frunte Să simt vântul mângâindu-mi făptura Pinii să se aplece peste sufletul

Ultimul paracliser VII : -- „ Doamne spulberă vecia de care te-agăți îți cresc rădăcini în stele ! Te-ntreci în vârstă cu mieii… totuși,

M-am născut în basmul despre mâine Neînceput și nesfârșit vreodată A fost odată timpul fără mine A fost ca niciodată. Mă înveleam cu noaptea fără greieri Peste cenușile de nori uscați Pe

Între pini totul devine neant. Noaptea se îmbracă în ceață. Își cere dreptul la tăcere. Doar frunzele-și mai șoptesc câte-o idee pe nervură. Zeul doarme de mult. Probabil își visează a

Mâinile Mâinile care imi leagănă somnul care-mi aruncă

Mai trebuie sfinți Aici putem crede dar căt mai aplecați... zeul ne ascultă

ULTIMUL PARACLISER V : “ Sunt paracliserul care

De dragoste Ador tăcerea lacrimilor tale Chiar ți-aș sădi o lacrimă pe-un val Atunci când mările din ochii tăi s-ar duce Mi-aș duce și eu vorbele la mal...

LA APUS Și când ma voi naște la capătul vieții atunci să mă cânte, zâmbindu-și, poeții

Metamorfoză În munți... să nu mă pierd am

DE-AI RÂDE ... In beciuri stoarse de lumina sub cruci păzite de pământ vă scurgeți tainic si in tihnă iertați