Mâinile

Mâinile

Mâinile care imi leagănă somnul

care-mi aruncă stările treze într-un vis

nu le-am conoscut niciodată

am rămas somnambul in abis

ochii îmi sunt negri ca bezna.

Simt vise de care nu mă pot apăra

spațiul mi-e legat in lanțuri de glezna

care în stările treze mă durea...

măinile astea mă strâng ca-ntr-o chinge

mi-au stors sufletul, l-au pus la uscat.

Mă uit la visul atârnat in cârlige

mi-amintesc cât de mult l-am visat...

mâinile care m-au apropiat de moarte

care m-au aruncat între lumi...

nu mai conteaza când ies din noapte.

Visez încontinuu că nu mai am mâini!