Metamorfoză

Metamorfoză

În munți...

să nu mă pierd

am retezat pini in calea mea

pe care-i duc in spate

noaptea mă odihnesc fără mine

stau la pândă

să nu cumva să mă simt...

apoi, cu soarele-n cap

cu un vis in minus

sufocat de mirosul greu

mai amar ca niciodată

alerg in mijlocul unei păduri furate

cu rădăcini in ochi

umbrit de lacrimi cu ramuri stufoase...

zâmbesc de pe o frunză

gândesc de pe alta...

cu privirea departe

unde pinii

încă mai sunt in picioare.