Poezie
Povestiri la gura visului I I
confesional
1 min lectură·
Mediu
știam că pot fi mai puțin decât permitea aproximarea
eroarea devenise o icoană o rugam să existe
să fie pătratică și supraunitară
să o pot desena cu degetele pe geamuri
fără să am nevoie de Rotring
să mă bată în cuie în fiecare vineri
eu să îi cer frumos iertare tăcerii
(ea să mă ierte de fiecare dată)
apoi să îmi adorm aceeasi notă de pian
până când mileniul plictisit o să îmi spună
hai
urcă-te fără bilet de voie
dar să nu cumva să te prind la clasa întâia
am să îi surâd pentru o penultimă oară
numai puțin
numai puțin
doar atât cât le trebuie mâinilor unui magician
să mărturisească pentru ultima dată
adevărul
012.860
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Tudor Ciornei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Tudor Ciornei. “Povestiri la gura visului I I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-tudor-ciornei/poezie/66963/povestiri-la-gura-visului-i-iComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Aproximarea in textul tau e ca un orizont al limitei, eroarea apare intr-o antonimie cu insasi faptul rugaciunii, o antonimie a simbolului definit prin proportionalitatea dintre \"putinul\" primului vers in concordanta alegorica cu ultimele trei.
Geamurile, simbol al departarii si al transparentei in context, suprapun \"eroarea\" ca un numarator in fractia lirismului.
Finalul este asteptat - in ideea ca sunt obisnuit cu finalurile tale neasteptate :)
\"numai putin
numai putin\"
clau