Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Și atunci i-am condamnat pe toți la viață

Parfaitement malade

3 min lectură·
Mediu
Durerea continua sa mă întrebe obsedant \"de ce?\"
plusând mereu peste mâna mea stângă
într-un interogatoriu al peștilor nezburători
înotând alene în fântâna dorințelor de vreme acasă
murene albastre îmi înghițeau cerceii mei de argint
îmi făceau cu ochiul și dădeau leneș din coadă
a tra poco ci vediamo in altra vita signore
eu îi murmuram despre compoziția chimica a materiei organice
ce simplu era dacă ne-am fi bazat numai pe siliciu
ce simplu ar fi putut să fie pe vremea
când geamurile nu erau vopsite pe o parte în negru
și nu prezentau moda de toamna iarnă
redenumindu-se emfatic oglinzi
Atunci mi-am amintit că o puteam condamna la moarte
jucindu-ne de-a viața-ascunselea
(aici ar trebui sa descriu cu lux de amănunte un plan)
un plan tangențial descris de locul geometric
al tuturor lămpilor care mi se aprinseseră intermitent în retine
oprindu-ma programatic să pot marturisi vreodată
signore imi mai spusese cineva doar odată
pomenind de rambursabilitatea creditului ipotecar
atunci mă calificasem în categoria celor pâna în 30 de ani
fără aripi verzi pe umeri
doar cu trei copite de mustangi gemeni
aș fi putut să îmi deschid un cont la o banca afiliată
aș fi putut scrie cecuri cu nume prenume și adresă
doar un simplu codicil supraviețuia
într-o margine de filigran: niciodată în alb
ei bine
între timp eu refuzasem
departe de dacă și numai dacă
îmi scriam primul volum de necesitate și insuficiență
pe un pergament ce raminea mereu diafan
(aici mă opresc și vă fac din spatele meu cu ochiul: ați înteles?)
ei bine
atunci ea, durerea, și-a scos pistolul încarcat de la brâu
și mi-a spus că îmi mai dă încă o sansă
șase gloanțe în încărcător
niciunul orb
orbul în încaperea dintre umerii mei
voi ramine întotdeauna eu
doamnelor sau domnilor
o singură apăsare
câteva de zile de
ce mult l-am...
cât de nedreaptă este...
cum a putut să...
mi se ofereau din oficiu
cu generozitate din partea firmei
munca invalizilor
unde împletisem atâția ani coșuri și scaune de nuiele
ei bine
în momentul acela
ea, durerea
a inceput să tremure
de durere
frica a sărit din spatele ușilor deschise
la timp ca să vadă cum primul glonte
îi zburase un genunchi
ei
durerii
fricii i se făcuse
sete de apa
pe care mi-o cerea din ochi întinzând
mâna spre paharul din dreapta mea
al doilea glonte a nimerit frica în plamâni
care în loc de aer acum i se umpleau încet
cu acorduri din oda bucuriei
al treilea și al patrulea glonte
au spart becul și o lampă cu gaz
i-am mai dat fricii o șansă
un singur glonte
cu care bineînteles a împușcat durerea în cap
murmurându-mi
iarta-ma
ei bine
ea
durerea
nu mai avea nici o șansă
fricii i-am pus glontele în palmă pentru că ar fi hilar
să îmi închipui că ar putea avea înca odată curajul
Într-o încăpere neagră mirosind a pucioasă
lângă două victime fără de trup
mă condamnasem fără drept de recurs la viață
de atunci nimeni nu mă mai întreaba de ce
doar din când în când murmură \"ei bine?\"
ora s-a terminat
saptămâna viitoare reluam de la
\"si atunci?\"
064.873
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
524
Citire
3 min
Versuri
89
Actualizat

Cum sa citezi

Radu Tudor Ciornei. “Și atunci i-am condamnat pe toți la viață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-tudor-ciornei/poezie/60074/si-atunci-i-am-condamnat-pe-toti-la-viata

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@radu-tudor-ciorneiRCRadu Tudor Ciornei
Melodia care a inspirat textul acesta. V-o recomand.


Je suis malade

Lara Fabian

Je ne rêve plus je ne fume plus
Je n\'ai même plus d\'histoire
Je suis sale sans toi je suis laid sans toi
Je suis comme un orphelin dans un dortoir

Je n\'ai plus envie de vivre ma vie
Ma vie cesse quand tu pars
Je n\'ai plus de vie et même mon lit
Se transforme en quai de gare
Quand tu t\'en vas

Je suis malade complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu\'elle me laissait seul avec mon désespoir

Je suis malade parfaitement malade
T\'arrives on ne sait jamais quand
Tu repars on ne sait jamais où
Et ça va faire bientôt deux ans
Que tu t\'en fous

Comme à un rocher comme à un péché
Je suis accroché à toi
Je suis fatigué je suis épuisé
De faire semblant d\'être heureux quand ils sont là

Je bois toutes les nuits mais tous les whiskies
Pour moi ont le même goût
Et tous les bateaux portent ton drapeau
Je ne sais plus où aller tu es partout

Je suis malade complètement malade
Je verse mon sang dans ton corps
Et je suis comme un oiseau mort quand toi tu dors

Je suis malade parfaitement malade
Tu m\'as privé de tous mes chants
Tu m\'as vidé de tous mes mots
Pourtant moi j\'avais du talent avant ta peau

Cet amour me tue et si ça continue
Je crèverai seul avec moi
Près de ma radio comme un gosse idiot
Écoutant ma propre voix qui chantera

Je suis malade complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu\'elle me laissait seul avec mon désespoir

Je suis malade c\'est ça je suis malade
Tu m\'as privé de tous mes chants
Tu m\'as vidé de tous mes mots
Et j\'ai le cœur complètement malade
Cerné de barricades t\'entends je suis malade
0
povestea cantecului \"je suis malade\" incepe cu dalida, care l-a cantat prima, si mi se pare ca l-a si compus (nu sunt sigur insa).
dalida i-a dat apoi tanarului (pe atunci) serge lama sa-l cante si el.
iar fratele lui dalida, actualmente impresar si gestionar de drepturi de autor al sorei sale decedate i-a permis de curand si larei fabian sa-si puna \"je suis malade\" in repertoriul sau.
0
@nimeni-0005711NNimeni
Nexus,
Am citit poezia ta, apoi comentariul tau. Am cautat si gasit melodia respectiva, am revenit la poezie si am inteles (bineinteles) cu totul altceva. Am mai citit-o o data fara sa vreau sa aud \'je suis malade\' in minte. In fine, fara sa te plicitsesc prea tare as vrea sa-ti spun ce am inteles eu din poezia ta si sa te rog sa-mi dezvalui ce ai vrut tu sa se inteleaga din ea.
\"a tra poco ci vediamo in altra vita signore\" imi sugereaza evident moartea dorita de durere. Personajul care moare probabil ca nu-si doreste aceasta moarte pentru ca spune :\"Atunci mi-am amintit ca o puteam condamna la moarte
\" (pe durere). Si de fapt reuseste sa supravietuiasca omorandu-si durerea pentru ca ii e frica de moarte. Nu am inteles de unde doua victime fara trup (la prima citire am avut impresia ca si frica a murit). Sfarsitul este \'o galeata de apa rece in cap\', foarte inspirat de altfel.
E de prisos sa-ti spun cat de mult mi-a placut, dar o sa-ti spun ca am vibrat la atingerea cuvintelor tale.
Scuza-mi cuvintele seci cu care ti-am disecat poezia. Astept corectari. Multumesc
0
@radu-tudor-ciorneiRCRadu Tudor Ciornei
Bibi, asa e, multumesc ca ne-ai adus povestea piesei. Varianta mea e cea a lui Serge Lama , observi ca e la masculin :)

Corina, cu toate ca nu obisnuiesc pot sa te mai indrept un pic spre simbolurile poeziei. Intii citeste Fontana di Trevi ca sa vezi ce e cu \"signore\". Apoi trebuie sa iti spun ca eu nu am o idee centrala ca un schelet, ca un comentariu literar atunci cind scriu. Pur si simplu poezia vine si se aseaza direct in fereastra de site sau mai nou in wordpad ca sa nu imi mai expire conexiunea. De aceea unele pasaje sau idei nu le pot explica. Poezia aceasta a fost generata de melodia Larei Fabian (sau a Dalidei ca sa dam Cezarului...) si mulata peste starea mea poetica , grefata cu niste simboluri poetice personale. Victimele acelea pot fi frica si durerea pot fi...alte doua victime..e greu de explicat.
Cheia este insa \" ma condamnasem fara drept de apel la viata..adica ma condamnasem la viata. Fraza are o dualitate in ea. Dar viata (oricit ne inchipuim ca putem ) nu poate fi despartita de durere. De aceea ora viitoare o luam de la inceput. Impuscarea in cap a fost doar un teatru o simulare. Insa fricii ii vor ramine sechele pentru ca ea se va hrani din propria ei frica. Nu dintr-a povestitorului.
Poezia poate fi luata ca pe un exercitiu mithridatizant de supradoza de sentimente. Specialitatea casei.
0
Imi place povestea ta poezie, ma simt ca in copilarie, poemul tau ma duce in labirintul cu oglinzi deformate, ma simt aici inalta , slaba, garasa, scunda... oamenii ganduri imagini ale unui eu colectiv...Felicitari, multumesc pentru bucuria trista a acestei poeme... Inca o data felicitari
Gabriela Marieta Secu
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Greu am ajuns la tine - Lexington KY USA! Nu vreau sa-ți comentez scrierea ( poate mai tarziu) ci doar vreau să-ți spun că te afli printre cititorii mei (cel care mi-a acordat încredere) , și vreau sa-ți urez toate cele bune!
0