Poezie
vântul pământului
(\"totul pe roșu\")
2 min lectură·
Mediu
Știam
era o zi în care știam
putea să se numească vineri
putea să fie ascunsă într-o ușă de lemn
dar
(întotdeauna există un
dar)
ascunsă într-o mare periferică a Adriaticii
plutea o barcă de verde
și plutea
și plutea
am strigat
ajunge
barcă
ajunge
plutești prea mult
lumânări știi
să aprinzi?
tu, barcă?
nu
nu vă așteptați ca o barcă
să-mi răspundă
v-a răspuns vreodată o barcă?
plătește
plătește
râsul se plătește
râzi
așteptatule
râzi
netemutule
râzi
neapropiatule
sărutul are repetiții cu public
tragem duble
trăiești
roagă-te
respiri
roagă-te
regizorul e cu spatele
e era figuranților
cine ești?
cine ești?
uită-te în portmoneu boule
așteaptă autobuzul de suprafață
și crede
crede
că
se uită la tine
Există acum un dar
există un alt dar
deasupra darului tău
te lua de mână
câteodată
dimineața e
atunci când
te trezești
nu contează
că te doare capul
nu contează că nu mai
ai nici o cheie
ușa a plecat
Alexandra știa
râdea
exista
Tu
Nu știai
că mai e încă
cel puțin o
Alexandra
ascunsă în spatele
dragostei
care te iartă
care te mângâie
care te sărută
întotdeauna
așteaptă
fluxul
chiar dacă
marea e mult prea mică
pentru un biet barcagiu
chiar dacă ieri
înca n-a existat
mâine
mă visează
de după un verde
ininteligibil
perdele
apropiate
îți știu parfumul
parfumul unui da
relativ
țărmurit numai
de scoicile moarte
pleoapele mării
iremediabil
pierdută
în amintirile peștilor
zburători
034174
0
MC
