Simfonia nepăsării

Pentru ca nu mai obosesc sa citesc atata poezie buna pe acest site si pentru ca - am mai spus! - esti unul dintre poetii mei preferati! - am revenit asupra poemului acestuia, pe care l-am citit de mai multe ori, din clipa din care l-ai publicarat. Stii ce sesizez? Aerul degajat cu care respiri poezia! Imi amintesti de Nichita Stanescu, acel care dupa ce a experimentat atat de fascinant domeniul necuvintelor, a ajuns sa-si permita anumite libertati rasuflate in expresii, lucru care nu nu mai ca nu uimea, nu soca, nu era acuzat, dar entuziasma! Pentru ca erau spuse de Nichita Stanescu!
Uite asta e concluzia mea: din orice expresie, din orice cuvant esti in stare sa faci senzatie! Admir scrisul tau si cred ca pe buna dreptate e justificata constiinta valorii tale literare, de care estipatruns spui in acest poem. De ce \"Simfonia nepasarii\"? De aceea, cred, ca nu-ti pasa deja CUM curg cuvintele, esti sigur pe tine: curg bine! Emotioneaza cuvintele tale si provoaca epigonismul (cunosc mai multe simboluri si metafore patentate de tine ce migreaza pe site!)!
Apropo: e unul dintre putinele poeme cu tenta optimista, cu toate ca, si aici, e nelipsit acel umor rafinat ce-ti caracterizeaza scrisul!