Utopia III

Se făcea că eram atât de tânăr încât pe alocuri îmi era chiar rușine
sunetele zburau razant pe deasupra străzilor cu nume revoluționare
undeva și mai departe cineva încerca să prindă Europa Liberă
îi auzeam pe toți cu multe turații sub 33-ul stabilit ca normă legală
vocalele trăiau nefiresc de mult înghițind mitotic consoanele
ce refuzau să părăsească sala. Pașii urmau a se pierde
sintactic și morfologic, descompuși algebric în factori primi
în speranța găsirii fără victime a celui mai mic multiplu comun
Abia dupa aceea urma să fie întocmită o listă...

Signor, signor, treziți-vă vi s-a împlinit dorința
striga elevul de serviciu agitându-mi lângă ureche
zurgălăii mei de urător legați cu lână roșie
Și... e afară un moș cu un câine m-a rugat să vă dau asta
într-o sticlă murdară între zeci de gâze moarte ceva strălucea....

Mi-e sete. Mi-e atâta de sete. Oare de ce îmi e sete?
În întunericul băii strălucea un licurici.
am murmurat \"Caron\", am aprins luminile
Elevul... dorința... signor.....
răducule... un licurici va trăi într-o zi... unul singur, ai să vezi
să moară să moară cu toții să moară, să plătească!!!
țipam atunci cu tălpile cufundate în Styx
așteptând-o pe Hecate să mă sărute lung, incestuos pe gură
(da, unii nu au cutreierat păduri, vă vine să credeți?)


Dorința, ah da... dorința
într-o cameră goală
dezordinea rămăsese la locul ei
dintr-un colț însă Daruma chioară
pe care o alintam \"Gheișa virgină\"
mă privea cu amândoi ochii

Știu că undeva murise un semn de întrebare
că un copac politicos ți-a spus unde e nordul
și cu fața spre punctulmeucardinal ai spus
Știu. Și eu

De unde cunosc toate astea?
e atât de simplu: din cartea cu povești
despre copii și vrăjile lor minunate
au dispărut aseară toate
semnele de întrebare.