arachnida

De ce să fie iubirea o aspirație prădătoare? E acesta un atavism de pe vremea când ne coboram din copaci și ne ocupam cu vânătoarea? Dacă evoluției i-a luat atâta timp să ne șlefuiască, cât va mai trece până la o astfel de izbăvire?

sa te ascunzi sa nu? sa-ti fie frica de iubire sa nu? sa o accepti sa nu?
cel putin, mie asta mi-a spus.
oricum, mi-a placut foarte mult.

Oriana am ramas dator cu un raspuns vizavi de ideea poeziei.
Sub nici o forma nu ma gindeam la o aspiratie pradatoare ci am avut in minte cind am scris textul acesta o cruzime a copiilor.
Pe scara aveam niste copii cam zurlii care prindeau paianjeni din aceia inofensivi cu picioare lungi si le smulgeau picioarele unul cite unul.
Apoi ii puneau cind raminea doar trupul fara picioare pe pragul usii blocului si faceau pariuri al citelea trecator ii va nimeri sub talpa si ii va strivi.
O idee si o imagine a cruzimii si aleatorului care sfirseste invariabil prin moarte.

asta e o poezie tare misto.foarte sugestiva!