radu stefanescu

în cazul în care nu sunteți una și aceeași persoană cu bloggerul Bogdan, din:

http://vestigatio.blogspot.com/2009/12/nu-am-uitat-de-cartea-lui-enoh.html (postarea e din dec 2009)

sau Oreste, realizatorul emisiunii la care a fost invitat Codrin Ștefănescu,

http://www.youtube.com/watch?v=e98ivxUDEsw,

cred că ar fi decent să justificați pasajele preluate, pe alocuri mot a mot, fără indicarea sursei, sau să vă retrageți textul.

oricum, \"eseul\", de fapt o compilație, conține mult prea multe enormități.

cu atît mai grav, cu cît acesta apare la recomandate.

ați scris: \"mulțumiri d-lui Codrin Ștefănescu, în a cărui colecție se află manuscrisul\".

permiteți-mi să remarc totala imprecizie a acestei referințe bibliografice. mulțumiri, pentru ce? pentru că există TV și internet?

doamna Slavu, prozodic, e ok, altfel, am multe să vă reproșez, dar nu acum.

în rest, în versul 4 ar merge mai bine, zic eu, \"ce ard în burta ei ca o feștilă\", evitînd \"adîncuri ard\", care sună rău.

în versul 5, sugerez \"Ei nu se plâng și nu imploră milă\"

versul 8: viața nu-i ostilă nimănui. nu așa.

\"Se-aude, ca un scrijelit de gheară.\" nu prea merge comparația

\"E moartea, compunând un imn fatal\" - solemnitate absurdă, emfatică, și în fond o precizare complet inutilă

de altfel, finalul îl găsesc ratat

nu m-a prins deloc chestia asta. ca de obicei, e vina mea, a cititorului, dar zic...
mai precis, parcă nu ești tu.

Ștefane, mie îmi plac finalurile astea pentru că acolo pot să pun eventual ce vreau, și asta îmi dă un sentiment cît se poate de confortabil - ăla de complice la o crimă imperfectă, dar pe care n-o anchetează nimeni, pentru că toată lumea se dă în vînt după crimele perfecte. sau poate fiindcă fermoarele trase pînă sus îmi evocă garoafa de pe mormînt, și mie, după cum știi, nu-mi plac garoafele. sau fiindcă mă pot odihni în finalurile tale fumînd o țigară și așteptînd urmarea cu un soi de optimism, fără să am cea mai vagă idee dacă există într-adevăr o urmare, sau merită să existe una. îmi place filmul ăsta \"miile de cabluri se pierdeau în zare intersectându-se formau o burtă sub greutatea tălpilor zdrelite de care picăturile de sânge atârnau ca niște mere\", deși l-aș fi scris un pic altfel, dar asta n-are nicio importanță. și în definitiv finalurilor trebuie să le întoarcem spatele, pentru că nici nu merită altceva. și totul cu ură, în cel mai mare secret.

dintre toate, tare mi-a plăcut asta:

Vreau și eu în vamă,
dar să vadă numai luna
cum le vămuiesc pe dame:
înceeet, una câte una...
(Aurel Sibiceanu)

domnule Sibiceanu, rime, măsură, ciuciu... dar mi-a plăcut. vă țin pumnii :)

ai putea evita aritmia din Hugo, versul 3, de ex. cu:
\"de viața noastră dură și amară\"?
la fel, versul 3 din Proust \"și dezgustat a scris, pradă mîniei\", și tot versul 3 din Ovidiu \"Idei despre exilul periferic\".

cu excepția unor diluări vecine cu pleonasmul gen \"dezgustat, pradă mâniei\", \"iluzii certe, absolute\", mi-au plăcut...

doamna Slavu, povestea dvs. m-a mișcat de parcă. nu de parcă aș fi scris-o eu - răscolindu-mi în biografie, nu aș găsi niciodată nici curajul, nici faptele demne de a fi povestite. ci de parcă aș fi unul din bancă. de unde rezultă că aceste momente unice, probabil nu vă aparțin.
iubiți atît, norocoși elevii.
și pentru că ați avut un vas frumos în care să vă așezați iubirea, norocoasă dvs.
felicitări.

prima poză e letală...

subscriu.

una din top 10 e bine?

:)

și e mai bine, cred, \"post local de radio\" dacă tot e să fie...

în titlu

Ștefan, îmi pare unul dintre cele mai reușite poeme ale tale (sau, cel puțin, din cele pe care le-am citit). sper să revin cu argumente capabile să justifice apăsarea pe butonul ăla.

nu se scrie \"incriminări\"? \"ce trăgea\" e mai bine \"care trăgea\". și aș scoate \"local\", de la \"postul de radio local\" - nu prea are sens.

comemorarea ca pretext de evocare a disoluției personale undeva în binomul terestru-celest, moment de tristețe reținută, nostalgic și autoironic deopotrivă, în inutila tentativă de recuperare a reperelor propriei identități...

\"își ștergeau gura cu mîneca de parcă ar fi vrut să șteargă tot ce puteai să însemni\" - aici, și peste aerul ținut în piept ca pe o (ultimă) îmbrățișare, am revenit și eu, anonimul, cu propria mea, incomunicabilă, probabil similară, perfect anostă, durere.

așa cum era probabil de așteptat de la un cititor ca mine, am reținut cu plăcere erotismul exploziv din \"iubirea se umflă\", alegorie care îmi pare că face toți banii.

pentru a evita prozaismul lifturilor, aș propune înlocuirea cu alte vehicule ascensionale, ceva mai diafane: aerostate, baloane meteo, planoare, zeppeline.

în rest, n-am obiecții.

\"intr-o noapte am revendicat\"

am revendicat ce?

aș zice că e din aceeași categorie cu \"tuse bronșică\" (de tuse digestivă, lombară sau nazală eu unul n-am prea auzit, dar mai știi)

P.S. și n-am înțeles de ce prosopul trebuie să fie de borangic, după părerea mea, unul de lînă, roz, cu iepurași, se îneacă la fel de bine.

și ce dacă au avut o zi proastă, doamnă? (deși, îngăduiți-mi să mă îndoiesc că lucurile stau chiar așa).
m-ați surprins și decepționat...

Atât timp cât nu fac decât să se raporteze la o lume ideatică, una artificială și aridă; când ar trebui să fie vârf de lance pentru a face istorie și crea un mecanism viu al culturii, al spiritualității - să nu îi lăsăm să zdrobească totul cu greutatea lor!

Dumnezeule...

subtitlul e scris mic, acum l-am văzut...

aș zice să schimbi titlul ăsta cu \"răsturnarea\", sincer să fiu, eu unul am dat buzna pe text ca fluturele pe lampă. or mai fi fost și alți optimiști, nu știu.

și \"oamenii la negru pompează speranțe\".

de ce nu și albii? crede-mă, și albii.

haioasă tare, mai mult nu zic, că mă pune dracu\' și dau în offtopic. omagii.

\"i\"-ul fiind, prin tradiție, utilizat de antevorbitor, iar \"k\"-ul în dublă ipostază avînd conotații vulgare, dacă nu de-a dreptul (sau chiar de-a stîngul licențioase), a mai rămas \"j\"-ul...

onorat pentru aplecare întru și/sau spre dialog, al dvs.

să nu omitem că:

j) într-o lume a nuanțelor (în care, de exemplu, între \"Alehin\" și \"Arlechin\" diferențele grafice sunt minore, iar între Octavian Goga și Octavian Gogu, dacă nu suntem vigilenți, nu remarcăm niciuna), a simplifica fără discernămînt e un act care ne poate conduce, în general, la complicații mai mari - iar în cazuri limită, chiar la sala de chirurgie reparatorie (uneori, trepanatorie), pentru reconstituirea sensurilor.
jj) în șah, ca de altfel în majoritatea întrecerilor de masă (ca de altfel, și în cazul celor care debutează pe, dar sfîrșesc sub masă), ierarhiile sunt fluide și au un carater istoric, determinat de factori care țin mai degrabă de dispoziția de moment, ori de capriciile Fortunei; de exemplu, putem cîștiga partide în fața propriei noastre inteligențe, pur și simplu prin neprezentare (evident, a celei din urmă, sau de pe urmă), așa după cum pare că ai remarcat deja în aserțiunea de mai sus.
jjj) după cum în deschidere se fac uneori mutări aparent lipsite de logică, dar care se dovedesc în final cîștigătoare, tot așa ermetismul unor exprimări tactice excesiv elaborate, și, în plus, recomandate de teorie, ne poate oferi neplăcuta surpriză a unui fîs.

(și încă ar mai fi de spus)