Poezie
femeia
1 min lectură·
Mediu
Ființă diafană
Sortită să fii mamă
Porți roba sobră
A noii generații
Dar și matricea amorfă
A patimii, strofă.
Forme ce se-mbină în mișcare
Miresme pline de culoare
Privirea ațintită-n depărtare
Nu pare...
Niciodată o amatoare.
Adulmeci seva cea aleasă
Plămădind o plasă deasă,
energii nebănuite
de multe ori nesăbuite.
Ne-nțelese
Încep să țese.
Þinta este îmbrobodită
De-o plăcută vrajă orbită
Înțelesă dintr-o dată
ea se preface
Dar farmecul nu desface.
Întrebări nu pune...
La-nceput.
...Parcă...
e din altă
...lume.
002743
0