Un vis

În clipe de somn mă preling printre ruinele fericirii descind: răsare-n gheața moale a lacrimii, o floare ale ei petale mofturile tinereții, n-tăcerea zgomotoasă a vieții. Cordonul de argint mă ține împietrit trezindu-mă ademenit de-o voce delirînd ascetic: nu plânge, pădurea are loc și pentru tine te va-mbăta cu un cuib de viespii pândit de vipere adormite... ...cu inima amăgită, apăs degetul pe-o pleoapă zbătândă și orbită. ca o rutină ... dragostea-i mioapă.