Sânul alb al unei doici

Visul unei civilizații andine Mai reușește oare să ne-aline În această lume mult prea plină Agonizînd de-a intelectului morfină? Rebeliunea disperării se-nfiripă Într-un pahar de votcă măsluită Mituind santinelele ignoranței La poarta abisurilor conștiinței. Îmi fac culcuș la sânul alb al unei doici neprihanită ...parcă din biblie-ngrijită Descifrînd mesaje cripate în Epoca Iubirii forme vagi împietrite în conținutul amorf al Firii.