Timpul

Cel care nu ne suportă-n nemurire aruncînd spre noi săgeți de-amăgire Năluca care pune-n mișcare roți grele ruginite-n vechi orologii Împarați-i dedică sărbători festine Filozofi și cărturari încearcă să-l pătrundă ...dar în zadar... îngenuchind pioși plătesc tributul veșniciei Celui care se duce și nu mai vine. Solitarul hoinar în pântecul sorții născînd destine divide piatra în bucăți infime Stârnind nisipuri și furtuni ce năruie minuni chiar și Sfinxul ce poartă-n plete nemărginirea a rămas cu nostalgia.