radu-ilarion munteanu

ceva mai mult de atat. formula simionesciana e asumata deliberat. ca sa vad daca se articuleaza cu contextul si continutul emotional atat de diferit. multumesc de observatie si de urare

scuze daca ma repet, imi amintesc ca am mai postat demult un comentariu la o proza a ta, concluzionand ca ar trebui sa scrii mai multa proza, in teritoriul careia te misti lejer si cu randament.
revenind la concursul de imprejurari, am postat url al cartii cu pricina la cele mai multe texte postate. ergo...
astept oricum cu interes sa citesc o noua proza a ta.

ajung printr-un concurs de imprejurari abia azi la textul asta, care intre timp a acumulat un scor impresionant. citindu-l, inteleg de ce. mi-ar fi greu sa gasesc ceva in plus de spus fata de ce-au spus cei de mai sus.

sunt sigur ca stii diferenta intre pesimist si optimist: pesimistul spune \"nu se poate mai rau\". pe cand optimistul spune: \"ba fa!\". citind acest text al tau incep sa cred ca tu ai inventat butada murphologica.

citind textul asta inteleg de ce ti-a placut fila mea de jurnal de anul trecut. sloganul meu sfruntat, \"autoironia salveaza modestia\" are destule laturi ca sa fie loc pentru utilizarea lor in contexte diferite. afeeee...rim ;-)

nota bene: titlul comentariului cuprinde o capcana-invitatie ;-)

imi cer scuze ca am vazut comentariul tau cu asa mare intarziere. pe situl meu, http://rim.tmp.ro gasesti adresa mea

e emblematic si structural, tipic pentru sensibilitatea autoarei, doza de humor amarui y compris. imi doresc sa citesc un volum de reportaje... imprudente

asta e al doilea episod al unei nuvele de actualitate. daca ai citit primul episod, ai vazut ca eroul e fost sercetar al oganizatiei de baza a pcr din sectia scularie a unei \"fabricisiuzine\" (termen inspirat dintr-o melodie a lui alexe andries), acum somer, dupa ce a fost fals miner si alte cantrece noi. fiica lui munceste in italia (inca nu se stie ce, dar nu prea trrimtie baniu acasa), iar nepoata castiga un ban cinstit facand ceea ce se cheama in argot videochat. habar n-am cum va continua, dar o sa apara si manelele. scriu greu, cu greata, dar trebuie sa castig si pariul asta... ;-)

imi pare o proba de curaj de a dedica un text intr-un stil bine definit, contura, matur si constient de sine aniversarii unui artist inca si mai conturat, dar cu o umare deosebita. salut textul aniversar, cu melancolia lui inteleapta cu tot, salut aducerea in prim plan a aniversarii unui muzician definitoriu pentru ethosul generatiei mele.

aprecierea textului fi deja facuta si bine facuta de antevorbitori. eu trec direct la invitatie: portalul cultural liternet.ro, pentru care cu onoare lucrez, conserva traditia \"craciunlul liternet 200x\". s-a intamplat sa preiau, in tandem cu una din colege, gestionarea proiectului in ultimii 3 ani. considera-te invitata sa particip la editia 2007, imi permit sa notez numele in agenda mea. cum deja invitastia excede comunicarea pe acest sit literar, nu-mi pot permite sa inserez o adresa de email si am uitat ce adresa oi fi dat aici acu\'s 3 ani cand m-am inscris. dar te vei descurca pe pagina si in arboretul portalului si vei sti pe cine sa intrebi de detalii. timp e. proiectul ar avea de castigat. parerea mea.

de unde vrei sa stiu? asta e doar primul episod. un personaj e cu atat mai reusit cu cat e mai autonom. o sa incerc sa aflu treptat, pe parcurs, pe masura ce scriu cate un episod. ;-)

genul proxim al textului se afla uundeva pe linia dintre lia bugnar si carmen botosaru. diferenta specitifa imi pare a fi un facut cu ochiul catre cititor mai explicit, dar numai cu o nuanta. ceea ce sugereaza o anumita intentie autoparodica. fara indoiala asta e un rafinament literar dar simultan e si factor discret inhibant. ina, pune mana si ia-te in serios ca prozator, depaseste descriptivul si studiul de caz, ia-te la tranta cu erouii tai si sileste-i sa-si asume optiuni, apoi lasa-i cu ochii-n ceatza, in soare sau in televizor.

e adevarat ca ridendo castigat mores, dar nu de cei doi e aici vorba, nici macar de leantza, ci de doi evrei inteligenti pe care a meritat sa mi-i adopt ca parinti spirituali. cu inerentele rautati de copil tampit.

cunoscand humorul pishiker al poetului voi comenta pe masura: ca e impecabil - asta e elementar, dragii mei doctori watsoni. nu-l prinszi pe alde liviu nanu scriind altfel. ce ma distreaza pe mine e ca opul asta, poemul asta adeca, e a 273-a lui ars poetica. toate diferite mutual, toate cu acoperire in textologia lui. de ce nu facui u nvolum exclusiv din poeme cu valoare de ars poetica, maestre?

tie , hanny, iti sade bine asa, invers ca banatenilor, banatrenilor le sade bine ca lor. da mai de la munte ca mine, mai va!

trag insa concluzia ca daca in peste 45 de lecturi numai tu ai comentat si inca fara remarci tehnice, pe text, piesa e slaba. nu le poti avea pe toate. urmeaza sa vedem cum se asambleaza in volum. multam.

kuki sau kuky e porecla unisex. actualului premier al romaniei e cunoscut in intimitate drept kuki. nea calinescu a luat un motiv universal, innobilat de imbecilul de dumas fiul si facut popular de verdi, cu traviata. viata reala a modeului dumasian, dama aia cu camelii, a fost mult mai dramatica decat a personajului. kuky scully era in realitate razgaiata, vezi tu, hanny, ce inseamna literatura? literatura e banateana: stii ceva de bine - spune. si daca n-ai mare lucru de spus - inventeaza.

intr-o lume a diversitatii, nu ca rezultat al diferentierii sociale ci ca rezulat al diferentierii naturale, nimic nu-i mai firesc decat fenomenul de a fi de acord cu cineva la nivel de opinie sintetica, rezultanta, pe baza unor argumente mai mult sau mai putin diferite.

de la bun inceput, pozitia mea de baza e, daca e necesara o clasificare dihotomica, de partea pozitiei lui bogdan
nu discut diferentierea argumentelor, ar fi un gest contraproductiv, dar cred ca e util sa tinem seama ca argumentam oarecum diferit o concluzie comuna.

pentru mine aceasta miscare dovedeste puterea de patrundere a unui patapievici care inca intr-o carte publicta in 1993 numea aberatia numita corectitudine politica drept comunism american. iar orice forma de comunism schilodeste fiinta umana si prin extrensie chiar legile naturii, alea prin care se exprima dumnezeu. majoritatea dintre voi suntti tineri, mie insa aceasta miscare aberanta imi aminteste prea mult de jdanovism (am si numit-o neojdanovista intr-un articol) ca sa nu reactionez la ea cu mai multa vehementza decat rezerv majoritatii subiectelor

asa cum, cu franchetze si respect, i-as rezerva preotului paul bogdan insusi daca m-as afla cu el intr-un dezacord comparabil cu cel in care ma aflu fata de aceasta aberatioe iconoclasta. daca vorbesc cu pacat dumnezeu ma ierta. ce vreau sa spun e ca nu natura \"religioasa\" a \"sombolurilor e cea care ma oripileaza, ci ideea insasi de a interzice libera expresie a unor sentimente umane intr-un mod nonagresiv. as protesta la fel si daca, iertata sa-mi fie comparatia, mi s-ar interzice sa port culorile interului ca sa nu ofensez, doamne feri, pe milanisti.

ad majorem dei gloriam!

mai intai elenei marcu: multam de atentie, sentimentul ca esti citit tuseaza pe cel mai cinic braconier in poiata castelanilor literari. in plus humorul biografieri tale e remarcabil. fara decat numa ca baga mai multa proza, bga mare.

pentru hanny: logica ta e imbatabila, numa ca eu am idei fixe, is indragostit pe viata de daryl hannah si ma mandresc ca am fost cumva rival indirect cu fiul lui john kennedy, fie odihnit. si-s asa de indragostit d eea ca as vrea sa traiesc pana ce se face baba stafidita sa ma uit la mine insumi cu suspiciune siu ironie, cum fac personajele mele

nu e putina ironie, e ironie nerusinata de la un cap la altul. ironie de aia cu pretz maxim, melancolica. daca ma \'nervez imi fac timp in urmatorul an (pana la predarea textelor propuse pentru urmatoarea antologie de proza) si aglutinez in jurul scitei asteia o nuvela, in care ideea cosasiana sa fie dezvoltata in lung si-nlat. merci de bagat in seama, hanny. ;-)

de acord cu tine ca pentru o parte din cititori faza cu fotbalul nu functioneaza, dar astea is file de jurnal, gandite sa aiba o autonomie limitata, da sa comunice intre ele prin multiple canale osmotice, in cadrul ansamblului. personajul lor nu e atat suma amintirilor mele, cat timpul, iar \"conflictul\" e intre ipostazele timpului. apoi, de ce le zice oare \"file de jurnal\"? logic, deoarece prelucreaza experiente in mare masura reale. ori, ce au comun universul copilariei si localitatile mici e fotbalul. la rigoare inclusiv cartierele, vezi pe liternet/atelier/fragmentarium \"baiuteii\", prefatata de cosasu, si avand ca scena \"neigbourhood\" dintr-un mare ghetoo de blocuri bucurestean. in particular, mie se putea intampla sa nici nu-mi placa fotbalul. intr-o asemena carte insa, ar fi trebuit sa inventez scene cu fotbal, ca sa recuperez autenticul. in doze homeopatice, de altfel.

da, cu personajul cantacuzin ai prins bine faza, mi-a iesit din trei trasaturi de condei. de altfel si cu vaca de nevasta-sa, fie cu totii odihniti.

textul nu are nici un dictionar de personaje, nu scrie niciunde cine e \"prietena mea, hanovra\". daca-ti pui singura mana in cap, esti pe contul tau. altfel mi se pare mult mai distractiv sa te contrazic, dar cum aici afara ca-ti polace tot n-ai afirmat mai nimic, nici nu am ce contrazice. cu arhetipul feminin din \"cantarea cantarilor\" e prea stramt locul aici. dar mi-ai dat o idee: sa introduc faza cu arhetipul feminin intr-una din ultimele file de jurnal. cartea se cam incheie