radu-ilarion munteanu

desi evit sa comentez extraliterar, ar fi nepoliticos sa nu raspund unei intrebari directe si explcite. bosimanii (bush men) nu traiesc in jungla, ci in desertul kalahari. au mai ramas cam 50,000, in triburi, fiind culegatori si vanatori. culte: foarte probabil animism. deci nu cred ca sarbatoresc pastele. catolicismul este insa destul de semnificativ implantat in jumatatea de sud a africii, cea nordica fiind majoritar musulmana. un cardinal african era cat pe ce sa fie ales papa si cred, chiar sper, ca sa fie urmatorul papa.

daca textul n-ar fi seducator nu m-ar tenta sa intervin. deocamdata o simpla observatie. in masura in care ideea \"nu exista decat cel mult un rudiment de timp\" exte exprimata si receptata in limbajul articulat, prin secventa semnelor ce reprezinta foneme, timpul asta obiectiv e cuprins in insasi substanta mesajului. orice colectie de obiecte, respectiv in termeni matematici orice multime, din momentul in care e inzestrata cu proprietatea de succesiune a elementelor ei, integreaza concptul de timp

textul oarecum picaresc ma plaseaza intr-un soi de dilema, spatiu in care ma simt mai confortabil decat las sa se inteleaga. in principiu nu-mi pot permite decat comentarii pe text, asa ca intreb public in ce mod as putea face autoarei unele sugestii de repubicare fara sa calc regulile sitului literar?

imi propun sa ma abtin de la a raspunde oricarei observatii, mai ales ca asta, ultimul, pare a fi textul care sa fi suscitat mai multe decat obisnuitul mai nimic. voi raspunde, prin urmare, numai monicai manolachi:

(i) \"a se reinventa\" are, aici, exact sensul pe care expresia il are in nuvelistica lui cosasu;

(ii) o ipoteza, bazata pe presupunrea ca colegul de scoala avea varsta pe care o avea personajul meu narator atunci - corespunzatoare claselor primare: la varsta aia razboiul nu impresioneaza prin grozavia lui, penrtru a fi sensibil la dimensiunea asta trebuie sa fi descoperit simtul raspunderii si sa stii ce inseamna sa pierzi oameni dragi. in schimb mecanica e atractiva. vezi si popularitatea jocurilor electronice ce simuleaza lupta;

(iii) ironia e, no offence, tintita pe alaturi; nu e vorba d eo epoca, ci de un sugestiv si, daca vrei, metaforic joc de cuvinte: gandirea ciuce sade la baza ideologiei nordcoreene de partid si de stat;

(iv) iti acord destul credit ca sa mizez pe pripriul tau raspuns;

(v)multumesc pentru observatie. chiar daca miza textului NU e neaparat si in primul rand epoca, daca simti nevoia unor accente care sa te transpuna in acele vremuri atunci textul e perfectibil. stilul, insa, la o atare construcite, nu poate fi decat detasat. desi... e si nu e...

retrag amendamentul cu rimele, am gasit rima exact dupa modelul original in strofa urmatoare. e drept, dialogand cu autorul. raman insa la parerea ca inventia \"fontainela\" e copilareasca si nu functioneaza. in plus, acolo rima e fortata.

meseria mea, de pricinas, niciodata carcotas, e sa caut nod in stappa japoneza, din pai de orez. usoara meserie, in papura nodurile se mai asucnd, in filigran sar in ochi.

la activ trecem continutul, dialogul cu gazda poezie e exact cat trebe de polemic si trece in revista destule momente ce dovedesc onestitate in lecturi. cel mai tare m-a distrat ca i-ai taxat pe alde fracturistii neicii.

la pasiv trecem exact ce remarca lumea: tehnica. nene, daca te apuci de parodie dupa clasicul parodiei si iei ca obiectiv una din poeziile pretentioase-n prozodie, cum corect observai, pai n-ai voie nici de ambiguitati, necum de bavuri.

m-ai pus sa citesc de 3.14 ori strofa cu pretentioasa rima (epi)grame / \"madame: / geam. ultimul vers cere lectura franceza corecta a cuvantului \"madame\", dar in cazul asta se pierde parsiva si biune pleznita altfel nuanta de \"madama\" - patroana firmei cu felinar rosu, consubstantiala strofei. daca citesti insa \"madame\" ca pluralul romanescului adaptat argotic \"madama\", ca sa rimeze cu (epi)grame, atunci cu cine mai rimeaza geamul final? a propos, scrierea cu paranteza a prefixului, ambiguitate oportuna si controlata, e papabun.

apoi, ce-i aia \"fontainela\"? eroare de tipar sau cuvant inventat?

danile, de la mine nu la osanale si mangaieri pe freza te asteptai. daca nu-mi placea in ansamblu - si-mi place - treceam pe langa.

subtitlul e \"fila de jurnal\". e o fateta a istoriei personale, cum textul precedent, despre biblioteca neagra, e alta fateta. \"despre educatia mea comunista\" va fi alta fateta.

la a doua intalnire cu textul, imi suna la fel de articulat, de consistent. cred ca merita o soarta mai buna.

luana, ce spui tu imi aminteste de un proverb latin: habeant sua fata libelli. cartiule au soarta, destinul lor. autonomia lor imi pare lipsita de orice indoiala, cum si autonomia unui text pe care tocmai il scrii.

numai ca in textul de mai sus cartile sunt personaj semicolectiv, de fundal. mai iese cate una, mai spune o replica, nu chiar sa duca tava. personajul principal e, insa, biblioteca.
radu-ilarion munteanu

ai intuit ceva. dar i-as facxe un deservicu textului daca dupa doar o zi de vechime i-as trada conexiunile. oricum placerea e reciproca. atat in ce priveste scrierile si mai ales personajele personale, cat si gustului pentru saki. are, oare, legatura numele personajului tau? abia acu imi pica fisa
radu-ilarion munteanu