Radu Herjeu
Verificat@radu-herjeu
„Credendo vides!”
Sunt! (nascut si crescut in Bucuresti, absolvent de scoli, manuitor amator de cuvant, am publicat 9 carti, lucrez printre imagini si creez iluzii in televiziune si radio, in timpul liber scot reviste pentru tineri si organizez tot felul de festivaluri de arte pentru ei, cred in "impreuna" si "comunicare") 15…
Colecțiile lui Radu Herjeu
Pe textul:
„Arcuiesc distanțe false" de Radu Herjeu
Pe textul:
„dacă vreau eu, e vineri" de Radu Herjeu
Pe textul:
„dacă vreau eu, e vineri" de Radu Herjeu
Pe textul:
„dacă vreau eu, e vineri" de Radu Herjeu
Jassim - asta cu \"lunguietul\" cam asa e, dar, din pacate, nu m-am preocupat sa concentrez... ci, mai mult, sa spun...
Pe textul:
„dacă vreau eu, e vineri" de Radu Herjeu
Pe textul:
„dacă vreau eu, e vineri" de Radu Herjeu
Pe textul:
„dacă vreau eu, e vineri" de Radu Herjeu
andu - imi pare rau ca n-ai inteles mai nimic, desi banuiesc ca din actul urinatului intelegi ceva. Ceea ce inseamna ca nu a fost tocmai potrivita comparatia, evident in dauna actului fiziologic din urma. Si nici nu cred ca e ceva de cumparat pe aici. Mie nu mi-e teama de falimente pentru ca n-am venit sa vand nimic.
valeria - multumesc, ai simtit.
Pe textul:
„dacă vreau eu, e vineri" de Radu Herjeu
Pe textul:
„Întunericul" de Virgil Diaconu
RecomandatPe textul:
„Exercițiu de imaginație" de lucian m
adelina - da, dar stii ca oglinzile paralele ajung sa nu mai reflecte nimic... Cred ca aici e paradoxul.
Pe textul:
„Despre adevăr și minciună" de Radu Herjeu
Pe textul:
„Cine recunoaște?" de Radu Herjeu
Am doar o nelamurire, dar s-ar putea sa ti se para doar un detaliu, asa ca imi cer scuze. Daca e langa tine, se presupune ca un om nu e in urma ta, ca sa te urmeze...
Pe textul:
„Exercițiu de imaginație" de lucian m
Si nu stiu la ce scuza l-am asociat pe Paler. Sau ca ce acuza si la adresa cui il folosesc... Mi-e teama ca ma depasesc total interpretarile tale. De aceea, sunt gata sa ma recunoasc a fi un nimeni. Dar, din cate inteleg, nici asta nu convine...
Pe textul:
„Cine recunoaște?" de Radu Herjeu
alina livia lazar - pur si simplu simt nevoia sa impartasesc. Te deranjeaza tare ca se gasesc si cei care doresc sa le impartasesc? Ca sa fiu sincer, nu ma intereseaza ce si cum mimezi tu, dar s-ar putea ca unii sa fie interesati... Am vazut tot felul de creatii despre intimitati fizice, ridicate la nivel de arta, incat s-ar putea ca, daca pui titlul bun, sa atragi o multime de iubitori de frumos.
Cat priveste unicitatea... e si ca in cazul lui \"nimeni\"... toti sunt extrem de unici. Sigur, fiecare pentru el.
ovidiu oana - evident ca nu exista nimeni. Intrebarea era cine s-ar recunoaste ca nimeni? Nu stiu si n-am inteles de ce te-ai ambalat. Era un joc de cuvinte nevinovat. Si se referea la ce Paler a spus mult mai frumos: Iadul e in ceilalti...
daniela - de acord cu tine. Nimeni nu e nimeni. Nimeni nu are dreptul sa creada despre altcineva ca e nimeni. Dar asta nu inseamna ca n-ar trebui din cand in cand, sa ne punem niste intrebari legate de noi si de cat de \"nenimeni\" suntem... sau cum spune Ion, cate de \"cineva\" suntem.
madalina - cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit... imi spunea mie un sef destept, atunci cand eu credeam ca sunt important :)
anne-marie - ai gresi daca te-ai considera un nimeni...
alin - ai vazut unde ajunge un om perfect? la Cotroceni. Si se plimba cu girofarul prin bucuresti. Nu vad unde e generalizarea de apoi? Era o intrebare, nu o afirmatie... Dar cine...?
Pe textul:
„Cine recunoaște?" de Radu Herjeu
Pe textul:
„Cine recunoaște?" de Radu Herjeu
Pe textul:
„atâția copii se sinucid în oamenii mari" de Radu Herjeu
dana - nici eu n-am spus ca e poezie :) e o revolta personala
claudiu - era vorba de revolte, imi pare rau daca n-am fost foarte clar cand ti-am raspuns
ioana - multumesc pentru aprecieri, o revolta subtila si temperata nu mai e o revolta, nu?
ovidiu - s-ar intampla ori 5 miliarde de mici revolte, ca intr-o miscare browniana, ori o mare revolta umana, capabila sa mature mizeria
Pe textul:
„atâția copii se sinucid în oamenii mari" de Radu Herjeu
Elia - multumesc. Si am privit mereu oamenii in ochi. Multumesc pentru intampinare!
Pe textul:
„atâția copii se sinucid în oamenii mari" de Radu Herjeu
