Poezie
Priveste, dar...
1 min lectură·
Mediu
De vei privi, cândva, în miez de noapte,
Al lunii pline-argint strălucitor,
Vei auzi apoi ale pădurii șoapte
Și-al stelelor de jad poem amețitor.
De vei privi apoi și-a soarelui văpaie
Ce scaldă marea cea de lacrimi plină,
Vei auzi și tu, fată bălaie,
A perlelor din scoici cântare lină.
Privește, dar, copilă, ’cel munte-nzăpezit
Ce pare un bătrân cu pletele-i cărunte.
Vei auzi un murmur. S-a trezit
Să-și scuture zăpada de pe frunte.
Privește, dar, copilă, de pe al vremii mal,
Nu tot ce vezi e ceea ce doar pare.
Tu vezi o stâncă...un pescăruș... un val
Și ai impresia c-ai înțeles o mare.
001.824
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Eduard Postatny
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Eduard Postatny. “Priveste, dar....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-eduard-postatny/poezie/103391/priveste-darComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.