Rada Rancu

Treci prin viata...fara sa opresti sa iei si sufletul cu tine, ar putea fi un pericol- pericolul de a deveni mai uman, mai putin infierat in neputinta? O resemnare cruda razbate din versuri, de parca viata asta s-ar derula fara sa putem sa facem altceva decat ne este destinat (destin- autostrada)...Acel detour ar fi o sansa, dar nu merita, nu mai merita sa visezi la asta? (\"in definitiv viata e prea stramta pentru vis\"). Si totusi, se mai poate face ceva, reducand viteza si schimband banda, ca o ultima sansa de a redresa, de a ... trai adevarul; cuvintele denota deja o turnura pozitiva, cu actiune decisa, concisa, rapida: semnalizare, schimbare de banda, a pune speranta in \"right/ right\" dar...trebuie sa te asiguri intai!
Puternica poezie! Conceputa, gandita, traita, scrisa!
Teea, a trecut atata timp de cand nu te-am citit! Dar recitesc cu placere Caietul cu insomnii. Au trecut anii...
Numai bine iti doresc!
Ela

E atat de mare contrastul intre flori si imaginile halcilor insangerate. Florile- iubire carnala. Carnea sfasiata adusa pe brate- ofranda adusa in dar, in loc de flori, tie. Iar cel de drept ramane singur in gelozia lui marcata cu un stilet, dar care nu te priveste in nici un mod, parca. Te detasezi de ceea ce i se intampla, parca nu ar mai fi important.
Cumplit: flori cu \"mirosul de sânge și de carne tranșată\", corole ce se deschid ca sa dea la iveala \"stamine obscene\"...oare te dezgusta atat de mult toata legarea, legatura asta cu alesul tau? Unde esti tu? A, esti aici: \"mă îmbăt cu mirosul\"...si lasi sa creasca in tine \"copilul de sticlă
ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge\". Daca zace astfel, inseamna ca nu mai traieste, nu l-ai mai lasat sa fie, a fost doar rodul vremelnic al unei iubiri carnale in intelesul propriu al cuvantului.
Flori, carne, fragilitate de sticla lenticulara...contraste puternice care explodeaza in retina mintii...
Mi-a lasat o impresie puternica poezia ta, si mi-a dat de gandit. Deci, a atins scopul pentru care a fost creeata.
Aprecieri!

...\"Si a doua zi am sa mor in liniste\", de parca nu ar mai fi un alt viitor, impreuna.
Sunt impresii puternice, resimtite dupa a doua, a treia recitire. O poezie cu tema clara, directionare limpede, finalitate clara, concisa, intr-o strofa frumoasa.
O poezie frumoasa care atinge sufletul.
P.S: cred ca se voia a scrie \" femeiA ta ar uita\"

Senzatia de neputinta din prima strofa, finalizata in nepasare, transpusa in culesul dureros de sufocant al uscaciunii...dar mai e ceva, ceva ramas din iubire: \"din ea curgem inca\", chiar daca acea tulpina este seaca, atat de seaca.
Expresia rodului dragostei din seminte, a regasirii intr-un fel inutil, parca, curgand in \"mucegai\", pare a fi parerea de rau si exprimarea acesteia in forma aceasta acuta, denotand o umbra de dezgust si brutalitate: \"un mucegai perfid
se amestecă în fluidul îndrăgostit, se risipește\"...se risipeste, ca o concluzie a pierderii de sine, dar aparte, a fiecaruia.
Neputinta de a controla prezentul, prea tarziul relatiei, se reflecta in fuga, in viziunea viitorului. Liniile devin mai dulci, exprimarea devine mai stilizata, mai placuta: \"splendoare\", \"inflorirea altui destin\", ca o incercare de speranta ce scapa de sub control. Totusi, chiar si acolo, in acel viitor destin, fiecare are o alta viata: el cu femeia lui care, iata, \"ar pleca definitiv\", invinsa in imposibilitatea de a ierta. Iar \"bărbatul meu m-ar aștepta cu răbdare\", de parca te-ai intoarce, fiica ratacitoare pe cararile acelei alte iubiri, descoperite, clar in ultima strofa: \"monamour\", \"am sa ma fac din ce in ce mai frumoasa\".
Si totul se termina, brusc, parca din lipsa dorintei de a mai fi ceva, impreuna cu acest \"monamour\". O finalitate trista, ca o concluzie atat de frumos plasata la final \"și a doua zi am să mor în liniște \"

La multi ani, Andreea, de la o varsatoare tarzie! :-)
Sa ai parte de inspiratie si limpezime! Cititorii tai sa te admire multa vreme de acum incolo!
Imi pare tare rau sa nu pot fi cu voi in timpul zilei dar noaptea ma bucur mult sa va pot citi.
Toate bune!

Povestea devenirii...E frumos. Incearca sa nu explici de la inceput ce urmeaza sa faci. E clar, as zice, ce anume inseamna acea sticla goala. Stii ceva? Vei creste copii buni, vei sti sa-i cresti.
Toate cele bune, Vlad.

As dori sa te pot auzi recitand aceste versuri si sa-ti vedem ochii, indreptati spre asfintitul...
E atat de frumos ce spui, suflet de Iasi! :-)

Stii, primavara invinge, intotdeauna, gerul. Si atunci, lacrimile inghetate se transforma in izvoare de lumina privind spre rasarit.
Sarbatori blande si intelepte sa ai!

Un Craciun alb si senin, cu lumina limpede in suflete! Un An Nou mai bun tuturor!

Parca e o unda de nemultumire, totusi, in tonul tau. De ce, pentru ce anume iti pare rau? Popularitate negativa? Mie imi evoca amintiri tot contextul poeziei, are un gust ciudat de cunoscut, nu stiu de unde.
Da, imi place si mai mult la recitire.
Toate bune!

O combinatie fantastica! Iz de copilarie, inaintare in tinerete si iubire, maturitate... si flashuri de viata sfarsita, de moartea din toate...e chiar fantastic! De-as avea voie, as pune stelute, de mai e nevoie, la titlul acestei poezii. Felicitari!

Nu pot decat sa ma inclin, cu admiratie, in fata scrierilor tale. Ma simt mica in fata Inaltimii Tale.
Sa fie gandurile bune deasupra umbrelor!
Toata stima!

Trebuie ca singuratatea sa te fi lovit prin ochii sufletelor trecute pe langa tine fara sa te vada...si atunci trairea aceasta nu poate fi descrisa mai bine decat astfel, intr-o imagine grotesca si disperata. Trebuie sa ai un suflet bland, ialexandra, atata doar ca uneori e bine sa ai curajul sa-ti vezi, cu optimism, partea puternica a fiintei. Mai traieste, Alexandra, mai e mult, mai e frumos...

\"Ma apropii de oameni cu intelegere si cu dorinta de a insemna ceva in devenirea lor.\" Deci te darui lor, punandu-ti sufletul in balanta devenirii lor. Te vei vedea, peste timp, in ochii urmasilor lor, in cuvintele lor, in trairile si experientele lor. Dar ce e mai important, tei vei recunoaste in renasterea lor, si asta este minunat.

Ti-am citit o buna parte din poezii in noaptea asta, Mae. Imi dau impresia unui suflet ce se vrea liber, si totusi iubirea e prea pamanteana pentru a te lasa sa zbori. Tu privesti in sus, spre cer, si pare greu, cumplit de greu sa te desprinzi. Parca ai fi prinsa in plasa pescarilor in Creta, ori la mal de Egee.
E minunat ce scrii...haide, zboara, suuuuuus, cu pescarusii...

Textul pe care l-am pierdut este \"Filigran\", era ultimul aparut. Nu il am salvat in alta parte, ar fi o minune sa-l regasesc.

Imi face placere sa revin pe site, ca sa te citesc. Vine primavara, Silvia!
E-mailul meu este elaela3@yahoo.com, te rog sa-mi trimiti acolo explicatiile legate de inserarea de imagini la texte.
Iti multumesc!

imi place foarte mult ideea de a insera imagini la textele tale. Spune-mi, te rog cum procedezi?

E splendida iubirea de noiembrie! Mai traieste-o un pic, coloreaz-o cu caldura iernii, alint-o ca sa rasara, innoita, primavara, coace-o in valtoarea verii si adu-o innapoi in toamna, limpede si curata!

Iti face placere sa o asculti vorbind, nu-i asa? Si speri..pe undeva...ca aceasta ascultare te va face sa o iubesti , mai mult si mai mult...pana cand iubirea va incremeni intr-un tabou. E minunat cum o spui.Doresti sa ramana acolo, astfel, neschimbata de vremuri, admirata si aducand a amintire, peste timp.E minunat gandul acesta, Andrei!