din tainele nibelungilor
o comoara se-abate
printre lanturile nebagate in seama
de wagner ne cinta azi walkiiriile
prizonieri timpurilor am fost sclavi
ascund prietenilor
un lucru de
dintr-o data m-am impacat cu moartea mea
e o zi ca oricare alta pe care n-o cunosc.
nu sint nici mai vesel si nici mai trist.
in rest e tacere, si chiar mai putin.
a fost usor, a fost frumos,
dar eu iubito am un dor
sa te iubesc odata
si prin dos !
sa prind in maini frumoasa ta carcasa
sa sorb nectarul tot din floarea ta aleasa
sa-ti torn otrava
mea
Ideile muritorilor nicîcînd nu vor muri
Căci ele zi și noapte nu sînt ale lor
Sînt ale peliaștrilor sosiți dincolo de ei.
Amarnice minți vor să cunoască totul
Și necuminți își încearcă
fantasmagorie
poezie
drama.
ma cheama
la ea
doamnisoara
ti-am spus
ca
mi-e teama
de dumneata.
tacere
priveliste
nebunie
filosofie
lectura din
kant.
iubire eterna
În toamna aceasta ilară nu plouă
Căci a plouat așa mult astă vară
Și sevele ploii au secat.
Nu vor fi încununări de virtuți
Nu vor fi nunți ci va fi negreșit
O mare nesocoteală va fi
Vinul m-a făcut hoinar
Călător al celor patru vînturi
Cum stau azi sub felinar
Și admir ai lunii fluturi
Se văd în depărtare mici
Imagini cu eroi vestiți
Iubirea mea tu ai căzut
În desuetul
În orele ce urmează,
O să-nvățăm la Gramatică,
Dragi copii,
Niște lucruri fantastice despre Timp.
Nu chiar aceleași ca la Astrologie,
Pe care o sa le învățăm,
Dragii mei,
Abia mîine.
În
prin zgomotul pasilor in zapada topita
un gind ma indeamna la poezie
iarna tirzie in noapte ascunde mistere grozave.
pilpie lumini la teatrul de vara
cladirea lui e putin desueta
c-o cheta
intr-o lume in care apasa o soarta
cei fara sorti izbindesc mai mult
inegal ca o moarte paralela cu alti.
se apleaca istorici pe manuscrise si citesc
de acolo ce simt si ei
le e frica de
Ma rog zi, la Tine, Doamne
Si noapte ma rog Doamne
Invata-ne!
.........................
Sa-nvatam plansul,oameni!
Sa-nvatam uitarea,
Sa-nvatam bucuria ,
Sa-nvatam nemurirea,
Sa-nvatam sa
Întors încă o dată dintre nori
Te-am mirosit la subsuori
Și miroseai a turtă dulce.
Plecat în mările întinse
Venind la tine m-ai primit
Cu pîine coaptă între pulpe.
Cînd m-am întors și-a
Scrisul s-a oprit pe pagina dinainte
De azi dragii mei nu mai am cuvinte.
Dau pagina înapoi și din 2 in 2
E cîte un cuvînt viață și cîte unul moarte
Așa dragii mei nu se mai poate
Moarte e
din sondele patriei noastre tisneste titeiul
vinjos datator de viata si moarte
pe care un pacurar il aduna cu grija-ntr-o banca.
spre scoala alearga copii voiosi
cu cornul de lapte batut
sa-l
despartita lumea in doua incearca
sa iubesca deodata doua lumi nefiresti
care vor sa priveasca lumea de-afara.
ma privesc ca un clopotar care bate
clopotele in catedrala incet si apoi mai
am sosit din capitală
și-am adus cu mine-o boală,
de bătrîni și de nepoți,
și-am s-o dau curînd la toți.
am s-o dau la fete mari,
care au la lăutari
cîntece de fete triste,
că nu s-au
si-am vazut pe-aici drame de pitici
in necuvintare se ridica si moare
cuvintul nespus.
cale lunga e pina la viata
cade pe partea cealalta
piinea de nedescris.
iluminare ca-n anii 50
pe
Mama recunoaste-ti fiul!
Pe care l-ai departat de la sanul tau.
Adu-ti aminte
Ca inima ta l-a zamislit
Si trupul tau l-a trudit.
Uita violurile ingrozitoare,
Uita lepadaturile cele
am facut din zapezi inchipuite un om de zapada
cu capul de povesti auzite si mina de piatra.
cu nasul de chihlimbar si inima de gheata.
in mina stinga i-am pus o cana de lut plina cu vin
pe el
in soare licareste-o meduza ca o floare de crin aruncata in mare
vifor de stele in universul necunoscut uneste gaurile negre.
din toate se naste materia vie un puf de papadie peste ape.
din luna
Cineva ascuns îți poate lua într-o clipă
Tot ce-ai avut.
Îti poate lua casa îți poate lua glia
Dar nu-ți poate lua niciodată vina
De a fi înțelept cînd nu trebuie
De a fi drept cînd
Eu pot sa scriu ceva usor e foarte bine
Stafiile vii ale intimplatorilor Domni
Sint cu mine si joaca in panteonul facut de voi
Ce e aceasta imagine despre case unde poetul
E mort ce vrei sa
Despre morala
Morala e dupa vointa
Libertatea e dupa
Imperativ.
n-am inteles nimic despre ele
citesc caci asa mi-au spus.
Nu a fost vrerea mea
E doar soarta pusa-nprotap
Sa arda