qasman

Credeam ca nu stii ca versurile sunt albe E vara, dar ninge poetilor in culori Van Gogh are o piesa pestele cu palarie Si una floarea soarelui cu soldati sovietici. Ei sunt realisti,

Mama recunoaste-ti fiul! Pe care l-ai departat de la sanul tau. Adu-ti aminte Ca inima ta l-a zamislit Si trupul tau l-a trudit. Uita violurile ingrozitoare, Uita lepadaturile cele

peste gheturi ca un om de zapada alerg un urs polar de la cercuri polare pe catre un trecator intelept le-a ingropat. aluneca spre noaptea polara o vara de neuitat intuneric de luna pe care o

nu poti iubi decit odata o fata cu gitul de lebada pe care o iubeau atiti. undeva departe ma cheama aproape de ea o durere o teama pe care o compun acum dar ea tace mincinoasa si nu

corurile cinta despre sclavi ce au doar o viata incinta privirile o nesfirsita teama despre ceea ce trebuie sa se intimple se uita la teatru ca la un lucru care trebuie sa ne-apara si totusi

din sondele patriei noastre tisneste titeiul vinjos datator de viata si moarte pe care un pacurar il aduna cu grija-ntr-o banca. spre scoala alearga copii voiosi cu cornul de lapte batut sa-l

din tainele nibelungilor o comoara se-abate printre lanturile nebagate in seama de wagner ne cinta azi walkiiriile prizonieri timpurilor am fost sclavi ascund prietenilor un lucru de

ce vreau sa spun e prea putin de cele ce se-ntimpla sub atmosfera respiratie e prea putin amatorilor. cintece de lume apar e clar de inanitie cum fuse perfectul mai mult cadem in

spre noaptea deasa am aruncat o piatra si-am lovit cu ea o fata cu chipul de abanos. ce faci tu fata frumoasa in asa o noapte deasa cind hotii ies la furat? nu-mi raspunse fata neagra si am

in soare licareste-o meduza ca o floare de crin aruncata in mare vifor de stele in universul necunoscut uneste gaurile negre. din toate se naste materia vie un puf de papadie peste ape. din luna

pe strada trestiana e noroi pe care-l calca in picioare un tren marfar si-un functionar marunt alunecat printre dosare. o cruce albastra apare la rascruce e crucea injuraturilor de mama si

prin zgomotul pasilor in zapada topita un gind ma indeamna la poezie iarna tirzie in noapte ascunde mistere grozave. pilpie lumini la teatrul de vara cladirea lui e putin desueta c-o cheta

m-au dus intr-o temnita de gheata si mi-au spus: invata noii psalmi au ferecat usa si au plecat. am invatat psalmii pe de rost si cind m-au pus sa-i spun am spus: \"tu zici\". au luat un

un graunte de piatra la marginea galaxiei trece prin genuni in haina albastra o arca cu viata spre moarte. ocolind planetii viforosi dragostea este cea care o mina in jos linga gaura

ai disparut in univers iubita mea cu doua cozi pe spate un fat frumos te-a dus in tara far-de-moarte ce glas au libelulele cind zboara! de undeva un peste de smoala te linge pe picioare de

atingere nicovala secere can-can juisare lebede pa si pusi la revedere!

m-am intors dintre cei vii acum locuiesc pe strada sufletelor proaspete aproape de linistea cea mai curata. lunec peste galaxii de culori spre poarta unde prietenii mei asteapta sa le aduc

am facut din zapezi inchipuite un om de zapada cu capul de povesti auzite si mina de piatra. cu nasul de chihlimbar si inima de gheata. in mina stinga i-am pus o cana de lut plina cu vin pe el

doua tigari in scrumiera si alaturi un pahar de vin cu feteasca e de pomenire pentru mama mea moarta acum 7 ani sau timpul e scurt mai putin imi place acest putin ma impiedic in el imi

dintr-o data m-am impacat cu moartea mea e o zi ca oricare alta pe care n-o cunosc. nu sint nici mai vesel si nici mai trist. in rest e tacere, si chiar mai putin.

pentru cei ce iubesc pentru cei ce urasc pentru cei ce mor pentru cei ce traiesc pentru cei ce nici nu iubesc si nici nu mor pentru cei mici si pentru cei mari pentru lautari la multi

sint prietenul tau sau prietena ta de aici de acolo de undeva de la sfirsit sau de la inceput sint prietenul tau singurul tau prieten care te iubeste ca nimeni altcineva... pentru ca nu ma

alba neagra e din inima e din creieri e din inima e din creieri e din viata e din moarte e din viata e din moarte e din mama e din tata nu stii niciodata si joci