puscas marin

Pune ceasul sa-mi sune. Nu vreau sa pierd si apusul sopteste-mi altfel nu ma pot trezi.... Intre noi cearceaful se rasuceste in sens orar, orele miros a subsuoara Intre noi Balaurul n-apuca

In curand o sa cada stiu ca o sa cada. S-ar putea sa fie o caramida S-ar putea sa fie o sticla, un pian sau o bomba chimica sau o femeie... O sa cada oricum ceva In țeasta mea asteptanda. As

Nimeni N-o sa te creada oricum vei scutura neputincios din brate povestind despre zbor cantecul de nimeni auzit al vantului staruind in labirintul urechii ca intr-o scoica se

Scalda-ntr-un ciubăr pe malul marii Trupul tau de viață ostenit Gandul tau sub semnul intrebarii In butoiul tau netarmuit Freaca-ti chipul cu vrajite ierburi Inzauat calcaiul sa ti-l

Cand marul des legat de coada lui Lasat in voie-i, cum se cade E la-ndemana orisicui: asa cu merele nomade Si ții in palma seve calde Si ea Puterea Marului o ții Asculta-n fruct un sambure

Marele Necunoscut Numai eu l-am cunoscut Numai eu stiu Daca-i slut sau frumos Din piele pe os Zeu sau sburatoare Daca are picioare Pe fata sau dos Si apoteoza bleu sau roza Samanța de om

E lovit timpul sub sanul stang Și se zbat ceasornicele pe uscat Cu limbile atarnand Ruginite Ca niste sabii Ce-au fost odata aducatoare de moarte Cu mânerele lor tavalite in diamante si

desi nu dansez niciodata decat in vise cativa pasi incerc într-un cerc Acolo unde ma urmeaza joviali si inspaimantati Monstrii si telefonistele maruntele patafizica si metafizica eroul si

As vrea sa fiu un observator obiectiv Sa pornesc asa in largul marii Inainte de topirea valurilor Undeva Pe la mijlocul apelor turbate Corpul ar parasi zbuciumul si framantarea

precum mareele tot mai rar acum cuvintele ies la iveala fluxul aduce pe țarmul pustiu aripi de fluturi privighetori petale de trandafir frumoasele alge aripe de fluturi coboara-n

Stau in celula de ceara Cu genunchii la gura Stau si gandesc Galben Ce frumos Miroase-a ceara Galbena amorfa Amfora cu maini-n șolduri Ce bine... Doamne miluieste Doamne

Ce schimbător se-mbină gândul: Ce șarpe-om, ce tărătoare ; Își pune colier cuvântul Și la picioare de-o brățare. Te voi lăsa odată singur Și n-o să te iubeasca nime\' Cuvinte pune-ți la

Cand nu voi mai putea iubi deloc te voi face o coasta si te voi pune la loc. Va trece a sasea zi: Taratoarele isi vor retrage in vizuini inelele si balele Vor disparea pe rand animalele Va

La rădacini de salcii, De suflet Și de cal Sunt iarbă pentru iarba ce-mi fericești privirea Și pentru mare-s val Albastră nesfărșire în mine te reflectă Sunt ochi pentru privire Și mînă pentru

Întâmplarea se petrece pe scena unui teatru: Făcând echilibristică în Privire Prin care e \"suspendat\" din Lună Sprijinit de o Floare Și călare Pe o Pasăre cu aripile smulse Și

Căt de mult ai iubit Lutul mereu în schimbare Buzele-mi le sărutai de fiecare dată altele. Mîinile tale mângâie clipa in zbor. Cum de nu latră caii în câmpii Cum de nu curg râurile sacadat în

Vezi, vezi ai grijă Nu te propagi bine Eu sunt undeva mai în spate Îți surâd Iar tu zâmbești feței de lut. Nu zâmbești bine Ai grijă spre cine te propagi Încearcă să

Așa cum stăteai Întinsă pe sofa, Cu bustul feciorelnic dezgolit Ca un nud în pregătire Þi-am spus : Vino te rog. Vino pâna la castelul din vale... Poate n-au plecat toate vestalele

La mine-n baie,ca-ntr-o reședința Mă a cuprins un dor de neființă Și lunecă tăișul unei lame Pe vene radiale si ulnare. Mă ispitește mângâierea La fel de dulce precum mierea Din jurul

Lăsam in urmă așezările umane, În pas vioi porneam spre glia verde Și n-am luat cu noi poveri de Drum,nici amintirile-mormane. Am fost uitat izvorul, de la faceri Acum era o trecere bătrână

Cum stam în colțul camerei ,pustie, Tăcut și înmulțit în întuneric Ascuns în mine ca-ntr-o crisalidă Mișcând atent di tri- și bicuspidă Văzui urcând păianjenul cucernic Păianjenul