Pușcă Ioan Gabriel

Frunza de stejar a Cenaclului de Seară « Într-un târziu Vine și poezia. După frământări de o noapte, Spre ziuă. (Pe la cântatul cocoșilor de ziuă.) - Ceva nou? întreb încercănat. -

Orice nou început are acel « vino-coace » pe care în pruncie nu știam să-l definesc, atunci când îl întâlneam în basmele, la început auzite și citite mai apoi. Acel fior indescriptibil, cu gust

Cenaclul de Seară vă invită la o nouă sesiune de lucru pe data de 9-iunie-2007 orele 17.30 în R o t o n d a MUZEULUI LITERATURII ROMANE. Vor fi lecturate poemele d-lui Conu Marius. Semper

: Cenaclul de Seara v a i n v i t a la o noua sesiune de lucru pe data de 2-iunie-2007 orele 17.30 in R o t o n d a MUZEULUI LITERATURII ROMANE Vor fi lecturate poeme din ciclul \"ARAMA\" apartinand

Frunza de stejar a Cenaclului de Seară : « Voi care vă întoarceți acasă și după ce ați închis ușa spuneți « bună seara » voi nu știți ce înseamnă să intri pe o ușă tăcând » Octavian Paler –

Departe de noi gândul de a ne considera mai buni decât prietenii noștri care și-au lansat cărțile la târgul Gaudeamus, dar diferențele se pot observa ușor în momentul în care ai ocazia să

„Slavă duh șăgalnic pasăre nu ești! Ce din cer năvolnic inima-ți golești de triluri limpezi și firești...” P.B Shelley „Unei Ciocârlii” 18 noiembrie 2006.

In fiecare zi își tăia o halcă din el punând-o pe masa trecătorilor. Masă din lemn de stejar, geluită pe care, lângă urme de sânge, fărâme de dinți, ecouri de sticle golite pâna la fund,

Astăzi am omorât un poet. era tânăr, îi plesneau muguri în sânge,continentele se băteau să îl aibă la sân, dar el călca pe pământ cu nepăsare, strivea decolteuri cu lumina din palmele

Și ce n-aș da să nu mai fiu un sărăntoc cu toc... să fiu și eu zarzavagiu sa vând salate, oale sau orez pentru sarmale și lumînări, ediții princepss ori pastile pentru biceps... ce lume elevată-aș

Suntem un algoritm decent, necenzurat, avem un raft de chei la subțioară Cu chei e drumul vieții presărat Si cheia, Doamne, Cheia e de ceară. O pierdem, o găsim, o-mprumutăm de la vecini ne

Cer cu muguri blânzi de stele.În coama lui petrec poeții.

Suntem călări pe un căluț de mare în mijlocul unui taifun de pescăruși și scoatem tacticos fumul pe-o nare închipuindu-ne că suntem păsări de Brâncuși... * !dar câtă liniste... ce liniște-i în

Te aștept... să spargem răsăritul într-un ciob de scoică, și să golim din curcubee vinul rubiniu iar pescărușul să ni-l punem doică pentru-a afla ce noi nu știm dar valurile știu... Te

Motto: Dintr-o ramură de sânger voi cânta cândva un înger... ---------------- Trupul e calea din trupesc Cum îngerul e lucru îngeresc sau la iubit se spune te iubesc. Și toate în

Suflet rătăcit,veșnic fidel melancoliei unui castel in paragină, te ascunzi printre rănile cărților ca o ciudățenie strecurată în visele de dimineață, - măsură a mâinii de poet -. În mine

mâcam struguri de pe buzele tale, cu egoismul frumos și neînțeles al vârstei la care ochii scapără fără să vadă ceva... licăreau în priviri încărcate de vedenii păduri înmugurite, stoguri

Joi, 26 mai, Casa Eliad, Radu, atmosferă relaxată, Andrei Horia Gheorghiu, bere, apă minerală, Adrian Firică, discuții premergătoare unei acțiuni de anvergură, Zabet Mihai, chelneri încurcîndu-se

Noi suntem caii albaștri, Rivali declarați ai cailor verzi, Noi nu prin pereți ci pe aștri Galopăm! -și de aceea nu ai cum să ne vezi... !Pământene...

Þi-am luat glezna ta de un alb șifonat,în mână. Cred că îmi doream cu ardoare să știu ce să fac cu ea. Afară roua cade în valuri concentrice pe gazonul atât de verde că țipă- săracul!- după