Poezie
tu plânsul meu...
motto:’Tu nu-nțelegi,Zoile,râsul meu’ Topârceanu
1 min lectură·
Mediu
Tu plânsul meu nu poți să-l înțelegi,
Iubirea mi-o botezi moment de criză,
Mă vrei legat de lucruri și de legi
Și-mi iei din sânge pentru analiză.
Noi amândoi jucăm pe-aceeași miză,
Eu aripi largi am, dar picioare blegi
Când tu picioru-l ții înfipt ca-n priză
În globul plin de bube și de negi.
Tu, printre cărți, îngrămădit în hrube,
Vrei să descrii lumina mea cu umbre;
Zvâcnita mea pornire spre strigare
Mi-o denumești instinct de conservare
Și în zadar cu ochiul tău bubos
În lăcrimare cauți ce-i frumos.
023085
0
Dar am și mici obiecții (mai mult sau mai puțin subiective):
- aș căuta o altă formulare pentru „Deși-amândoi jucăm aceeași miză”, ...cu toate că în vorbire sună bine
- o virgulă după hrube, ca să marcheze apoziția
- aș renunța la ghilimele
- în ultimul vers aș păstra doar „în lăcrimare cauți ce-i frumos”, având în vedere numeroasele pronume posesive și adjective pronominale posesive din celelalte rânduri