Poezie
Lunile secetei
1 min lectură·
Mediu
toți avem marile momente ale setei
sete bandită împânzită de cuțite
ce nu desparte
nu leagă
nu idealizează
zile săptămâni luni de secetă
târâtoare pe o limbă aspră
bifurcată într-o golgotă
vânturile izbindu-i pieptul gol
adulmecându-i trandafirii arși
ai papilelor gustative
urletul slobozit în arii ale sfâșierii
ne întoarce neconcentric
în oglinda spartă-n pătrare de lună
necunoscuți nenumiți nouă
odată cu electrocardiograma acestui timp negru - viermuit
copiii se nasc
sistemele solare își dispută ceruri
semințele crapă
furnicile clădesc lumile sufletului
afacerile prosperă/falimentează
iubirile înfloresc/ațipesc
prinos adus remorcilor frigorifice ale zeilor.
024.006
0

Uite un joc pornind de la textul tau:
imi e sete
sete de cuțitar
imi desparte limba
de cuvinte
sete de golgotă
ne târâm pe o urma uscată
în care vânturile se opresc
ca intr-un piept gol
fara cruce
în tot acest timp
semințele crapă
furnicile clădesc lumi
necunoscuți nouă înșine
ne ascundem palmele in oglinzi
ca intr-un joc