Poezie
Liniștea punctului zero
1 min lectură·
Mediu
liniștea
da , liniștea
uneori ca o caracatiță under-cover
își aruncă tentaculele de cerneală invizibilă
peste scrierile încâlcite
schizofrenice ale vieții
liniștea
ca o femeie mulțumită de ceea ce vede-n oglindă
ochii
nasul
buzele
părul-
ea știe ca frumusețea ei e indivizibilă
unitară
inalienabilă
suverană
ca un stat ai cărui ambasadori
pot avea doar chipuri de bărbați
cu priviri impermeabile și safe-ri
îngropate în burțile taurilor
apoi liniștea din ochii mamelor
după ce și-au culcat pruncii
toate anotimpurile concatenate într-unul
ce forță de necontrazis
gravitând orbita sânilor de alăptat
apoi liniștea unei țigări aprinse
vălurind satenul întunericului
- matriță după trupul tău gol
asudat
prelucrat
descarcerat
apoi liniștea celui ce se pregătește de ducă
spre plaiurile veșnice ale vânătorii
el poate muri
știe că e așteptat
că nu e laș.
002.511
0