Poezie
Ironie
1 min lectură·
Mediu
îți aduci aminte
ce mirare pe mama ta când descoperea
Balerina cu rochie albă
migrată subit în timpul nopții
din sudul poliței cu porțelanuri către estul ei
spre mușchiul întins la infinit
al Discobolului
puteam să jur
te-am lăsat ieri în locul din care te potriveai
cel mai bine pământului
privirii din ochiul stâng
culorii preferate a inimii
numărului meu norocos
flash-ului oglinzii izbite de-o rază
egal ție însuți
costumului negru cu cămașă albă
-pudră de zahăr
din dulap
astăzi nu te găsesc
un tic-tac trădează o inimă ascunsă în perete
ochii ferestrei mă privesc cu ochii tăi
robinetul picură lacrimi urcătoare
vântul răscolește acoperișul
clar este vorba de nevoia ta de atenție
de perfecțiune
de mine
?
un lucru poate deveni mai bun
dacă-l deznozi
mileurile norilor au căptușit colțurile încăperilor
astăzi e atât cald
mulțumesc doamne pentru această sfântă igrasie
în această lună iulie a vieții.
043205
0
intre ironie si realitate limita unui orizon astepat.succes!