Băiețelul meu

I-a înspăimântat pe toți
Mai ceva ca Aghiuță
Și i-am reproșat: Cum poți
Când tu ești o... așchiuță?

Dan-T


Va ajunge june.
-Fără ezitare-
Așchia -se spune-
Lângă trunchi ea sare.

La mulți ani feciorului, multă sănătate și să aducă părințior numai bucurii!

Eu mă tem, de data asta,
Că e mult mai grea năpasta:
Mai săream eu, dară, masa
Însă "iedu"-mi sare casa!

Dan-T

P.S. din păcate, acest catren e ancorat în realitate, în sensul că băiețelul meu chiar e foarte năzdrăvan (puțin zis), dacă doamna e îngrozită, nu mai face față, și e doar clasa I-a, îl știe toată școala de obraznic ce e. Ieri l-am certat jumătate de oră la telefon cu tot felul de amenințări de pedepse, și l-am rugat să fie cuminte măcar ultimile trei săptămâni de școală, adică 15 zile, i-am spus, și mi-a replicat, după câteva secunde de reflecție: "15 zile sunt prea multe". Într-un final i-am smuls promisiunea că o să fie cuminte. Azi dimineață a ajuns la școlă la ora 8 iar la 8,10 a sunat învățătoarea că deja bătuse doi colegi. :(

făcând o propunere...? Cumpără-i... un set de tobe și dă-i voie... să le bată...! Poate n-o să mai sune... doamna!

Ce uimire; e un semn
Ca întocmai o "hultoană";
Să nu fie... (bat în lemn)
Aghiuță în persoană.

Păi... mulți ani buni urați și de mine!
Cu mult succes...!

Asta oare nu denotă
Că nu vrea viața-n genunchi
Și c-a preluat ca dotă
ADN-ul de la trunchi?

Miclăuș Silvestru

Ce uimire; e un semn
Ca întocmai o "hultoană";
Să nu fie... (bat în lemn)
Aghiuță în persoană.

La câte-n calea lui distruge
Mă tem că și-Aghiuță fuge!

Dan-T

Ioan Postolache-Doljești

Asta oare nu denotă
Că nu vrea viața-n genunchi
Și c-a preluat ca dotă
ADN-ul de la trunchi?

A preluat, el, negreșit,
Un ADN... îmbogățit!

Dan-T

Mulțumesc de replici!