Preoteasa Marinela

Te-ai ascuns\"sub aripa\" aia a ta din USA proteguitoare dar nedăruitoare de talent!
Mai încearcă, poate reușești să cunoști cu adevărat mirajul poeziei! deocamdată bâjbâi cu convingerea că scriii poezie. ce e drept ești și derutat de suită!
Succes,

Andreea, ce să-ți spun?!
Nu știu cum e-o soacră acum!
Când destinul mi-o va da,
Soacra-n ceruri s-o scălda!?

Dar aș vrea totuși o soacră
Blândă, rea sau dulce, acră,
sper, prin versuri și epigrame
mitul noră-soacră să se destrame!

V-ați pus toți cu nasu-n gard,
pentru o rimă, două - trei,
anghelina, văd că vrei,
să ți se pună...un grad!

Ne mănâncă pielea zău!
Ne-o scarpină \"Dumnezeu\",
Și-o să mergem la votare,
Cu trupa Vacanța Mare!

Babilonul cel din cer
la tine în cartier
și-a deschis hotel de fală
tama\'n casa lui Păcală!

Luminița, îți mulțumesc de trecere.
Mă bucur că mă citești.
Un week-end plăcut,
Marinela

Măi, măi! ce m-ați distrat!
soacrele v-au întristat?!
pentru soacre aveți flinte,
între voi, gloanțe-cuvinte!

Chiar nu-mi place deloc!Mae, ai dat prea multă importanță la o intâmplare atât de comună! încât să-și merite locul lângă niște personale \"în vitrină!\" Ochișorii ca \"Ochișorii\", dar aici?!
Am intrat să văd cum scriai! personale! M+a dezamăgit grozav ce am citit pe aici!
Să auzim de bine,

Cred că ți-a plăcut intervenția mea. Suntem foarte fericiți când poemele ni sunt înțelese, \"citite\" zicem noi!
Tema mă preocupă de mult, dar aripa îngerului mi-a dăruit diverse forme, în diverse momente!
Ce e mai frumos ca o poezie să-și îămplinească menirea: adică să facă aripa îngerului să poarte pe cititor în Hiperboleea (dacă e iubitor de poezie!, eu acolo am făcut un zbor, citind poemul tău! și ți-am dovedit-o cu poemul meu scris, direct, din taste!
Î-i aduc aici o formă , dintr-o altă stare!
iat-o!

Redundanță

Viața se sparge din ecou în ecou
până când talpa soldatului
se murdărește cu făină de piatră
până când cățelul pământului
uită labele în casa clopotarului
până când sângele

până când.

(Iarba iubirii, pag 85, 1994)

Voi mai trece pe la tine,
îmi face plăcere să te citesc,
Marinela

Se pare că tu chiar arunci vorbele ca pe niște zaruri! ți-ai ales un nik foarte potrivit!te caracterizează! trebuia să faci un comentariu pe text , nu are nici o legătură între\"răposatul\"și ceea ce scriu eu! eu cel puțin scriu poezie, măcar încerc, tu doar faci pilotică!nici măcar critică literară! nu este un partid aici!aici sunt oameni sensibili, care sufere sincer odată cu timpul!Tu, L\'Impure,doar murdărești ce este frumos și te dai la o parte când trebuie îndreptat ceva urât!am dreptate? Chiar dacă nu recunoști, am dreptate!și încă foarte mult!...

În această \"casă\" a vieții mă simt foarte bine!
Mă simt foarte bine când un poem mă trece în sferele iraționalului rațional, această Impresie , poem neambiguu dar cu ambiguități marcante, m-a impresionat și mi-a adus muza cea cântătoare să-mi spună despre Noi, despre noi toți.
Mă bucur să dezvălui cântecul muzei mele, chiar aici, și-a unduit trupul această muză a mea prin această \"casă\"avieții, numită de autor \"Impresie\", iată-l:

Noi, Fericiții Pământului

Suntem ceea ce suntem,
ce am vrea să fim,
ceea ce vom fi,
adică noi cei de din\'năuntru
văzuți de cei de din afară,
adică cei care aprindem
și stingem lumina ,
de cei care ridică steagul!
Sumtem noi înșine
numai în noi înșine
și între ierburile iubirii,
suntem iubirea Terrei și-a Timpului,
suntem aripa îngerului fericit
în tristețea de la începuturi,

suntem Noi, aripa,
Timpul suntem noi.

Se aud morile cum
ne macină secundele
...și iluziile,
la margini de anotimpuri,
suntem ceea ce vrem să fim ,
dar numai ceea ce putem fi!
suntem clipa de ieri cursă
în ziua spre mâine,
suntem bucuria firii,
și firea suntem Noi:
nefericiții, Fericiții Pământului!
cine poate ști?
în urma noastră e întuneric,
lumină și vise,
...
dar mai ales timp!

-Genune, așa arată cerțile tale?!
E bine, că sunt măcar surde!
Cu regrete,... n-ai ghicit!
-Andreea, te rog, nu te juca cu focul!
Să fii tu așa?!
Ce să-ți spun de încurajare? ...Mai încearcă!
***Comentariile mele ajung mai greu, ... că trebuie să treacă pe la Domnul \"MONITORU\", scuze de nepromptitudine, nu-mi e în fire!

Răspuns la răspuns/Pe oltenește

Gândul paște, nu păcatul!
De când stă în pat la altul,
s-a uscat în curte pomu\' ,
zice că-i sădit de Ciomu!

Un text Mic dar nu Pitic,
Titlul e destul de Mare,
Restul?!...scrie fiecare,
Doar se mai inspiră-un pic

Luminița, mulțumesc de trecere. Te rog să mă scuzi că n-am observat până acum!Am să mă uit și la comentariile celorlalte poeme!

Vali, mulțumesc de trecere! Mă bucur că îți place să mă citești.
Mulți caută fericirea foarte departe, deși s-ar putea să existe chiar foarte, prea aproape! de cele mai multe ori.

Adrian(Andrei), ai simțul umorului! De fapt ești un cinic și te comporți ca și cum toată lumea ar fi a ta! Așa să fie?! Am vorbit de cenzura de aici pentru că niște comentarii ba apar , ba nu apar ( la rubrica destinată comentariilor, de la pagina mea!) Îți face plăcere \"să mă iei peste picior\", dar nu-i bai! În literatură e loc pentru toată lumea! și nu eu sau tu decidem care vom avea un loc important!
Nu comentezi poemele mele din motive mai tehnice, din partea ta, în calitate de \"critic literar\" altfel văd că te pricepi foarte bine la critică! Îți zic: La mai bine!
Îți mulțumesc (chiar)pentru cele două intrări: comentarii și texte! Cât despre \"lucefere\"?! e o vorbă: Gura păcătosului adevăr grăiește! nu se știe niciodată!...s-ar putea de ceea ce îți e frică să nu scapi! și să cedezi în fața poeziei!!! așa că pregătește-te și pentru faza asta!

Credeam ca din 22 decembrie 1989 am scăpat de cenzurări! dar, din ce trăiesc cu poemele mele se pare că nu este deloc așa! Te-am invitat la un dialog pe text, în detaliu ! Te-am întrebat în ce relație erai cu poezia prin 1994! În loc de raspunsuri, tu sau alți prieteni ai tăi îmi tot cenzurați răspunsurile! În literatură e loc pentru toată lumea! de ce procedați asa? Nimeni nu se luptă cu nimeni! Talentul și destinul sunt cele care ne impun într-un fel sau altul! Ești de acord?

Adrian, din simpatie! Mama mea s-a numit Andreiana și i se spunea Adriana și Margareta! Deci, chiar vreau un comentariu de la tine! îți dai seama că în familia mea Sf Andrei e la inima familiei ca și la tine!

Dragă, Adrian,din prietenie de poet, te invit la un comentariu pe acest poem! Înțeleg că ai carnețel cu criticii, deci să vedem!
Ar trebui totuși să te hotărăști în legătură cu \"poemul\" pe care tu însuși l-ai considerat că este pentru genul personale,(din observațiile tale din subsolul poeziei Vis) să te hotărăști dacă e poem sau nu! pentru două persoane ca poem este totuși prea puțin ca să te lauzi cu el! am dreptate? Îndrăznesc să întreb un lucru:în 1994 erai critic sau poet? eu n-am auzit de tine până aici!

Cred că-ți este dor Luminița!Numai că eu n-am trăit la țară, bunice nu am de pe când eram copil, iar mama Andreiana Adriana și Margareta i se spunea, nu mai e de ceva ani! o boală a răpit-o!)Aici e doar trăirea poetei Marinela de prin ce-am citit și auzit în poveștile despre sat! Așa mi-ar fi plăcut mie să fie clipe din viața mea, dar n-au fost niciodată , așa le-am dorit să fi existat în viața mea!